Decizia ÎCCJ nr. 8/2025 (RIL)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând sesizarea cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorul-raportor și dispozițiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, reține următoarele: IX.1. Admisibilitatea recursului în interesul legii 47. Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a făcut de către Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia, în temeiul dispozițiilor art. 471 din Codul de procedură penală, potrivit cărora: (1) Pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție sau colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești. (2) Cererea trebuie să cuprindă soluțiile diferite date problemei de drept și motivarea acestora, jurisprudența Curții Constituționale, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Curții Europene a Drepturilor Omului sau, după caz, a Curții de Justiție a Uniunii Europene, opiniile exprimate în doctrină relevante în domeniu, precum și soluția ce se propune a fi pronunțată în recursul în interesul legii. (3) Cererea de recurs în interesul legii trebuie să fie însoțită, sub sancțiunea respingerii ca inadmisibilă, de copii ale hotărârilor judecătorești definitive din care rezultă că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit de instanțele judecătorești. ... 48. Sub aspectul condițiilor de admisibilitate, art. 472 din Codul de procedură penală prevede că recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează la cerere. ... 49. Verificând regularitatea învestirii Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu textele de lege menționate, care enumeră, în categoria subiecților de drept care pot promova recurs în interesul legii, colegiul de conducere al curții de apel, se constată că această primă condiție referitoare la calitatea procesuală activă a titularului sesizării este îndeplinită. ... 50. De asemenea, analizând jurisprudența atașată sesizării, care relevă existența unor orientări jurisprudențiale diferite ale problemei de drept a cărei dezlegare se solicită, se constată îndeplinită și cea de-a doua condiție de admisibilitate prevăzută de art. 472 din Codul de procedură penală. ... 51. Pentru considerentele prezentate, recursul în interesul legii este admisibil. ... ... IX.2. Cu privire la dezlegarea problemei de drept sesizate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii reține următoarele: 52. În dezlegarea problemei de drept soluționate diferit de instanțele judecătorești, asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție este chemată să se pronunțe prin intermediul mecanismului de unificare a practicii al recursului în interesul legii, analiza pornește de la verificarea competenței lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul Direcției Generale Anticorupție de efectuare a unor acte de procedură penală, în baza delegării emise de către procuror. Astfel, organele de cercetare penală din cadrul D.G.A. pot efectua acte de cercetare penală doar dacă sunt delegate de procurorul care efectuează urmărirea penală. Verificarea legalității actelor procedurale efectuate ca urmare a recurgerii la mecanismul delegării se realizează nu numai în funcție de legalitatea actului procesual prin care s-a dispus delegarea, ci și în funcție de competența organului de cercetare penală delegat, procurorul având obligația de a desemna numai organele de urmărire penală care au competența, potrivit legii, de a le efectua. În situația în care anumite acte de cercetare penală sunt efectuate de un organ de urmărire penală necompetent, după materie sau după calitatea persoanei, sancțiunea care intervine este nulitatea absolută, potrivit art. 281 alin. (1) lit. b^1) din Codul de procedură penală. ... 53. Prin Decizia nr. 674/2016, pronunțată la data de 17 noiembrie 2016 de Curtea Constituțională a României, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din Legea nr. 161/2005, privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea și combaterea corupției în cadrul M.A.I. Instanța de contencios constituțional a reținut că Direcția Generală Anticorupție (în continuare D.G.A.) își desfășoară activitatea de urmărire penală sub conducerea și supravegherea procurorului, potrivit art. 55 alin. (6) din Codul de procedură penală. În acest sens, dispozițiile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 120/2005 dispun în sensul că lucrătorii poliției judiciare din cadrul D.G.A. au competența să efectueze actele de cercetare penală dispuse de procurorul competent privind infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 [...], săvârșite de personalul M.A.I. În continuare, Curtea a apreciat, în ceea ce privește critica potrivit căreia se realizează o extindere nejustificată a competenței D.G.A. în sensul instrumentării de către aceasta a unor fapte săvârșite de persoane care nu fac parte din personalul M.A.I., că D.G.A. este o structură specializată în prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului propriu al M.A.I., având astfel competența de a desfășura acte de cercetare penală numai în ceea ce privește o anumită categorie de fapte, săvârșite exclusiv de persoane încadrate în cadrul aparatului acestui minister. ... 54. Prin Decizia nr. 302/2017, pronunțată la data de 4 mai 2017 de Curtea Constituțională a României, s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, care nu reglementează în categoria nulităților absolute încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituțională. Ca urmare a deciziei instanței de control constituțional, art. 281 alin. (1) din Codul de procedură penală a fost modificat prin Legea nr. 201/2023, fiind introdus un nou caz de nulitate absolută, respectiv încălcarea dispozițiilor privind competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală [lit. b^1)]. Conform dispozițiilor art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. b^1), e) și f) poate fi invocată până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale. ... 55. Astfel, este evident că interpretarea corectă și unitară a dispozițiilor privind competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală este deosebit de importantă, o eventuală extindere nejustificată a sferei de competență a organelor specializate de urmărire penală conducând la constatarea nulității actului procedural efectuat de organul necompetent și lipsirea sa de efecte juridice. ... 56. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor privind competența materială și competența după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, Curtea Constituțională a reținut în considerentele Deciziei nr. 302/2017 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală „că nu poate fi de acceptat ca un parchet ierarhic inferior să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală în cauze care, potrivit legii, sunt date în competența unui parchet ierarhic superior. De altfel, chiar dispozițiile art. 325 din Codul de procedură penală permit preluarea de către un parchet, în vederea efectuării sau supravegherii urmăririi penale, a cauzelor care nu sunt date, potrivit legii, în competența sa, dar, numai în cazul în care parchetul care preia cazul este un parchet ierarhic superior celui care are competența de a efectua sau supraveghea urmărirea penală (paragraful 48)“. ... 57. Tot Curtea Constituțională a arătat în aceeași decizie că, deși este recunoscut faptul că nulitatea absolută nu poate interveni în cazul oricărei încălcări a normelor de procedură, aceasta trebuie să fie incidentă atunci când normele de procedură încălcate reglementează un domeniu cu implicații decisive asupra procesului penal. Referitor la normele de competență, Curtea a observat că, pentru buna desfășurare a activității organelor judiciare, se impune respectarea fermă a competenței lor materiale și după calitatea persoanei. Nerespectarea normelor legale privind competența materială și după calitatea persoanei produce o vătămare care constă în dereglarea mecanismului prin care este administrată justiția. ... 58. Potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 120/2005, din punctul de vedere al competenței funcționale, lucrătorii de poliție judiciară din cadrul M.A.I. au primit atribuții limitate, aceștia nefiind competenți să efectueze urmărirea penală în orice cauză penală, în sensul art. 57 alin. (1) din Codul de procedură penală, având posibilitatea de a se manifesta doar în limitele de competență materială și funcțională conferite de norma juridică specială, pentru efectuarea actelor de cercetare penală, potrivit ordonanței procurorului. Instituția delegării, reglementată la art. 201 din Codul de procedură penală, reprezintă o formă de prorogare judiciară a competenței funcționale a organelor judiciare de grad inferior, cu o dublă limitare: legală (poate viza numai acte procedurale) și judiciară (este limitată la actele expres indicate în dispoziția de delegare). ... 59. În lumina dispozițiilor legale precitate, competența lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul D.G.A. este una specializată atât după materie, în sensul că actele de cercetare penală pot viza doar infracțiuni de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000, cât și după calitatea persoanei, respectiv pot viza doar infracțiuni săvârșite de personalul Ministerului Afacerilor Interne. Această competență specializată după materie și după calitatea persoanei nu poate fi extinsă prin instituția delegării, deoarece s-ar ajunge la o extindere a competenței organelor de cercetare penală, ceea ce ar însemna că un organ judiciar s-ar substitui legiuitorului, demers nepermis în considerarea principiului potrivit căruia competența organelor judiciare este întotdeauna stabilită prin lege. ... 60. Deoarece condiționările funcționale, materiale și personale operează simultan și interdependent, competența acestor lucrători de poliție judiciară din cadrul D.G.A. este specifică unei competențe speciale. Or, de esența acestei forme subsidiare de competență este tocmai specializarea competenței prin acțiunea asupra uneia sau mai multor modalități de competență și transferarea sa către o singură categorie de organe judiciare. Competența specializată reprezintă o variațiune a competenței materiale sau personale, corelativă unui grup de infracțiuni sau de persoane, cu o anumită calitate, cărora le este specific un obiect juridic specific, ce impun tehnici și metode speciale, adaptate necesităților de investigare sau de judecată. ... 61. Limitarea competenței lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul D.G.A. doar la actele de cercetare penală în legătură cu infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 și doar cu privire la personalul Ministerului Afacerilor Interne este conformă și cu preambulul O.U.G. nr. 120/2005, care face referire expresă atât la aceste infracțiuni, cât și la personalul propriu al Ministerului Afacerilor Interne. ... 62. Nu în ultimul rând, în același sens poate fi interpretată intenția legiuitorului exprimată prin Legea nr. 324/2013, lege prin care a fost respinsă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2013, ordonanță prin care a fost propusă o extindere a competenței, materiale și după calitatea persoanei, a organelor de cercetare penală din cadrul D.G.A. ... 63. Prin urmare, prevederile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 120/2005 reprezintă o veritabilă specializare de competență a lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul D.G.A., în sensul limitării actelor efectuate de aceștia exclusiv la infracțiunile și la persoanele vizate de textul de lege menționat. ... ... ...