Decizia CCR nr. 339/2017Punctul 7

7. Cu privire la dispozițiile art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 și cele ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, autorul excepției apreciază că, în materia incompatibilităților, nu este relevantă, în aplicarea pedepsei, gravitatea faptei care a dat naștere respectivei situații de incompatibilitate, singura măsură ce poate fi luată în legătură cu acest aspect fiind încetarea de drept a mandatului și interdicția ocupării aceleiași funcții timp de trei ani. Or, art. 53 alin. (1) din Constituție stabilește că exercițiul unor drepturi și al unor libertăți (în speța de față - exercițiul dreptului de a ocupa în mod liber o profesie și al dreptului de a fi ales) poate fi restrâns doar în situații excepționale, printre care se poate număra și aplicarea unei sancțiuni administrative. Însă, alin. (2) al aceluiași articol impune ca respectiva sancțiune să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății. Prin urmare, autorul excepției susține că, din interpretarea dispozițiilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 și art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, se poate constata că acestea nu permit organelor abilitate să procedeze la o analiză a proporționalității măsurii, întrucât au la îndemână o singură sancțiune ce poate fi aplicată, indiferent de gravitatea faptei ce a dat naștere respectivei situații. ...