Decizia CCR nr. 334/2017Punctul 8

8. În continuare, făcând o comparație între caracteristicile unei percheziții domiciliare, prevăzute în materia penală, și verificarea realizată de organele fiscale, autoarea excepției concluzionează că ambele proceduri sunt desfășurate în cazul în care există indicii cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, respectiv cu privire la încălcarea normelor fiscale. De asemenea arată că, în prima ipoteză, percheziția este dispusă de judecătorul de drepturi și libertăți, la cererea organelor de urmărire penală, în vreme ce controlul fiscal este realizat în baza unui ordin de serviciu, care nu reprezintă un act special emis pentru contribuabilul supus controlului, ci are un caracter general, putând fi folosit în orice împrejurare și în fața oricărei persoane. Totodată, consideră că, în condițiile în care domiciliul și reședința sunt inviolabile, este neconstituțională o prevedere care permite unor persoane, care efectuează controlul de legalitate asupra activităților unui contribuabil, să inspecteze în mod discreționar și fără un mandat în acest sens locul în care aceasta își desfășoară activitatea. ...