Decizia CCR nr. 328/2017Punctul 39

39. Curtea observă că domeniile sănătăţii publice şi asistenţei sociale nu sunt singurele domenii în care legiuitorul a creat un cadru normativ favorabil prezervării identităţii lingvistice a cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale. Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 prevede în capitolul II: Structura sistemului naţional de învăţământ preuniversitar, secţiunea 12: Învăţământul pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale, la art. 45 alin. (1) că „Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să studieze şi să se instruiască în limba maternă, la toate nivelurile, tipurile şi formele de învăţământ preuniversitar, în condiţiile legii“. Mai mult, potrivit aceleiaşi legi, minorităţile naţionale au dreptul la reprezentare proporţională cu numărul de clase în organele de conducere ale unităţilor de învăţământ, ale inspectoratelor şcolare sau ale instituţiilor echivalente, cu respectarea criteriilor de competenţă profesională [art. 45 alin. (8) ]. În unităţile şcolare cu predare şi în limbile minorităţilor naţionale, unul dintre directori va fi un cadru didactic din rândul minorităţilor respective, cu respectarea criteriilor de competenţă profesională [art. 45 alin. (9) ], iar în unităţile conexe învăţământului preuniversitar din judeţele în care funcţionează forme de învăţământ în limbile minorităţilor naţionale, se asigură încadrarea cu specialişti şi din rândul minorităţilor naţionale, cu respectarea criteriilor de competenţă profesională [art. 45 alin. (10) ]. ...