Decizia CCR nr. 328/2017Punctul 37

37. În aplicarea dispoziţiilor Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, pe care România a ratificat-o prin Legea nr. 282/2007, legiuitorul român este liber să stabilească criteriile pe baza cărora statul este obligat să ofere protecţie cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale. Aceste criterii sunt adoptate în funcţie de condiţiile specifice şi de tradiţiile istorice proprii diferitelor regiuni ale statului şi constituie fundamentul măsurilor destinate să promoveze egalitatea între vorbitorii limbilor minoritare şi restul populaţiei. Opţiunea legiuitorului în sensul păstrării/modificării pragului deja instituit prin legislaţia în vigoare sau în sensul introducerii unui prag alternativ nu contravine, prin ea însăşi, dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii sesizării, atâta timp cât modificările operate nu sunt de natură a impieta asupra drepturilor cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale. Mai mult, aşa cum stabileşte Carta limbilor regionale sau minoritare, cu titlu de principiu, adoptarea oricăror măsuri speciale în favoarea limbilor regionale sau minoritare nu poate fi considerată ca un act de discriminare faţă de vorbitorii limbii populaţiei majoritare, ci au ca scop tocmai asigurarea de oportunităţi egale în raporturile cu autorităţile publice, fiind menite să promoveze principiul egalităţii şi nediscriminării în raport cu ceilalţi cetăţeni români. De altfel, Curtea observă că, prin utilizarea sintagmei „personal de specialitate de asistenţă medicală sau socială“, legiuitorul a prevăzut, drept condiţie premisă a angajării personalului cunoscător al limbii minorităţilor naţionale, îndeplinirea criteriilor de competenţă profesională, stabilite în acord cu sarcinile/atribuţiile/cerinţele prevăzute în fişa postului. Această condiţie legală satisface dreptul oricărui cetăţean, indiferent de naţionalitate, la un act medical sau de asistenţă socială de calitate, dar şi dreptul minorităţii naţionale la folosirea limbii materne în relaţia cu instituţia care oferă serviciul public de sănătate sau de asistenţă socială. ...