Decizia CCR nr. 308/2017Punctul 7

7. Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că dispozițiile art. 327 din Codul de procedură penală sunt constituționale, fiind conforme cu prevederile art. 21 și ale art. 24 din Constituție. Astfel, în condițiile existenței multiplelor drepturi ale suspectului și inculpatului în cursul urmăririi penale, prevăzute de dispozițiile art. 78 și ale art. 83 din Codul de procedură penală - inclusiv dreptul de a consulta dosarul -, precum și în raport cu rolul Ministerului Public, astfel cum acesta este prevăzut în cuprinsul art. 131 din Constituție, constatarea faptului că urmărirea penală este completă reprezintă atributul exclusiv al procurorului, iar nu al părților sau subiecților procesuali principali. Este adevărat că, în cauză, procurorul a emis rechizitoriul în aceeași zi în care a dat și ordonanța de respingere a cererii inculpatului de administrare de noi probe, ceea ce înseamnă că acesta nu a mai avut posibilitatea să atace respectiva ordonanță în baza dispozițiilor art. 339 din Codul de procedură penală, întrucât ordonanța i-a fost comunicată după sesizarea instanței. Judecătorul de cameră preliminară menționează că a observat acest aspect încă de la momentul primirii dosarului, înainte de formularea oricăror cereri și excepții în cauză, însă inculpatul nu a invocat această nulitate relativă (nulitățile absolute fiind cele expres și limitativ prevăzute în art. 281 din Codul de procedură penală) pe cale separată, ci doar pentru a motiva excepția de neconstituționalitate, iar judecătorul, în raport cu dispozițiile art. 282 alin. (2) din Codul de procedură penală, nu a avut posibilitatea să o invoce din oficiu. Așadar, problema semnalată de către inculpat - dacă era invocată - putea fi soluționată în procedura camerei preliminare, fără a fi necesară declararea dispozițiilor art. 327 din Codul de procedură penală ca fiind neconstituționale. ...