Decizia CCR nr. 319/2017Punctul 26

26. Cu privire la această critică, Curtea arată că infracțiunea de infectare a apei este prevăzută în actualul Cod penal în titlul VII - Infracțiuni contra siguranței publice, capitolul V - Infracțiuni contra sănătății publice și era prevăzută în Codul penal din 1969 în titlul IX - Infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială, capitolul II - Infracțiuni contra sănătății publice. Între cele două dispoziții nu există diferențe legate de conținutul infracțiunii, cu excepția incriminării tentativei în actuala reglementare și a limitelor de pedeapsă care sunt mai mari în prezent. Obiectul juridic protejat de legiuitor constă în relațiile sociale referitoare la sănătatea publică, valoare care este ocrotită și prin asigurarea calității apelor. Deoarece acțiunea de infectare se exercită în mod automat direct asupra apei, obiectul material al infracțiunii îl constituie fie apa care se găsește la o sursă (izvor, puț, rezervor), fie apa aflată pe rețeaua ei de scurgere (canal, conductă etc.). Practic, legiuitorul a avut în vedere atât apa care se găsește la o sursă naturală, cât și apa destinată consumului uman și care reprezintă orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei și indiferent dacă este furnizată prin rețea de distribuție sau dintr-un rezervor, precum și toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea, procesarea, conservarea sau comercializarea produselor ori substanțelor destinate consumului uman. ...