Decizia CCR nr. 288/2017Punctul 10

10. Se mai arată că acordarea personalității juridice de drept public nu echivalează cu calificarea patrimoniului Fondului drept o proprietate a statului român; această protecție juridică superioară nu trebuie să ducă la ideea că proprietatea bisericii aparține statului român, ci, din contră, atestă faptul că este una diferită de cea a statului. În sensul celor de mai sus, sunt invocate Decretul-lege nr. 1.257/1919, Legea nr. 320/1946, care recunosc proprietatea Fondului, precum și amenajamentele silvice din perioada 1931-1943. Prin urmare, se arată că, din moment ce bunurile imobile în discuție nu aparțin statului român, nu pot fi deținute de statul român în temeiul voinței sale suverane, al succesiunii de state, ci aparțin unui fond bisericesc. Se conchide, așadar, în sensul că acestea trebuie restituite proprietarului lor de drept. ...