Decizia CCR nr. 258/2017Punctul 4

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul consilierului juridic al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă, arătând, în esență, că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea Dispoziției directorului general al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București nr. 5.331 din 6 noiembrie 2014, act administrativ cu caracter individual, prin care a fost sancționat autorul excepției. În preambulul acesteia sunt menționate ordinele ministrului afacerilor interne nr. 300/2004, nr. 600/2005 și nr. 489/2005, ordine a căror adoptare precedă data de 15 februarie 2013, când a intrat în vigoare Codul de procedură civilă. Având în vedere principiul constituțional al neretroactivității legii, apreciază că prevederile art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu sunt incidente în cauză, astfel încât excepția este inadmisibilă. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece textul nu are în vedere nașterea, modificarea și încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului care trebuie reglementate prin lege organică, ci constituie aspecte de natură administrativă, ce pot fi reglementate prin ordin. În Decizia nr. 172 din 24 martie 2016 Curtea a arătat care sunt aspectele esențiale ce trebuie reglementate prin lege organică, iar competențele emiterii actelor administrative nu se regăsesc între acestea. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, care în prezent sunt abrogate, arată că legiuitorul nu putea preciza în mod concret care sunt situațiile temeinic justificate în care polițiștii pot fi puși la dispoziția unității, fiind vorba de o multitudine de astfel de situații. Trebuie observat, însă, că textul de lege criticat reglementează cu privire la obligativitatea menționării acestora în actele administrative prin care se dispune cu privire la punerea la dispoziție, astfel că dacă polițistul căruia i se aplică respectiva măsură apreciază că aceasta este neîntemeiată, poate solicita instanței de judecată anularea actului administrativ prin care a fost dispusă măsura. În concluzie, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă ca inadmisibilă, iar a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (7) și (8) din Legea nr. 360/2002, ca neîntemeiată. ...