Decizia CCR nr. 244/2017Punctul IV

IV. Concluzii Pentru toate motivele arătate considerăm că, în prezenta cauză, Curtea s-a învestit din oficiu cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate - a dispozițiilor art. 145 din Codul de procedură penală - care nu a fost ridicată ca atare de instanță, de procuror sau de părțile din dosarul de fond - și care, în raport cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, este inadmisibilă, întrucât nu are legătură cu cauza aflată pe rolul instanței de judecată. Ca urmare, indiferent de eventuala corectitudine a argumentelor aduse în sprijinul neconstituționalității dispozițiilor art. 145 din Codul de procedură penală, excepție ridicată, practic, și motivată de Curtea însăși (câtă vreme nici instanța de judecată, nici procurorul, în calitate de autor al excepției, nici părțile din dosarul de fond și nicio autoritate nu a fost consultată și nu și-a spus punctul de vedere în acest sens), nu putem susține soluția de admitere a acestei excepții de neconstituționalitate, considerând că acceptarea acesteia ar însemna o eludare a întregului cadru constituțional și legal care configurează controlul de constituționalitate pe cale de excepție. În opinia noastră, respectarea acestui cadru constituie o garanție a realizării de către Curtea Constituțională a rolului său constituțional. Activismul judiciar și argumentele care s-ar putea aduce în sprijinul unei atitudini activiste nu pot constitui motive, argumente pentru crearea, pe cale jurisprudențială, a unui cadru substanțial diferit de soluționare a excepției de neconstituționalitate, respectiv pentru „construirea“, practic, prin pași făcuți pe cale jurisprudențială, a sesizării din oficiu cu excepții de neconstituționalitate a legilor și ordonanțelor. ...