Decizia CCR nr. 228/2017Punctul 9

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța judecătorească susține, în esență, că eliminarea căii de atac în cazul hotărârii date asupra cererii de anulare a ordinului de încetare de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului de primar, constituie o limitare a accesului la justiție. Chiar dacă s-ar urmări un scop legitim, și anume înlăturarea cu celeritate a situației de provizorat privind ocuparea funcției de demnitate publică, această soluție legislativă nu este proporțională cu scopul urmărit. Astfel, eliminarea controlului judiciar nu era, în mod necesar, unica măsură aflată la dispoziția legiuitorului pentru atingerea scopului urmărit, ci exista și posibilitatea de a scurta termenul de exercitare a căii de atac și de a impune condiții ce urmăresc soluționarea căii de atac cu celeritate sporită. Astfel cum se arată în paragraful 35 al Deciziei Curții Constituționale nr. 898 din 17 decembrie 2015, ori de câte ori sunt în discuție drepturi fundamentale, exigențele constituționale de protecție a acestor drepturi impun o gradare a intervenției etatice, astfel încât opțiunea legislativă să se îndrepte către măsurile cel mai puțin restrictive de drepturi. Fiind vorba despre un drept fundamental, neadaptarea măsurilor folosite de legiuitor scopului urmărit conduce la afectarea accesului liber la justiție în substanța sa. ...