Decizia CCR nr. 373/2025Punctul 13

13. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate, care consacră caracterul definitiv al hotărârii judecătorești, înlătură posibilitatea formulării unei căi de atac împotriva acesteia și încalcă, astfel, art. 21 și 129 din Constituție. Se subliniază că în sistemul de drept românesc este garantat nu doar accesul liber la justiție, ci și accesul la o cale de atac, iar prerogativele exclusive recunoscute legiuitorului privind reglementarea căilor de atac sau exceptarea de la exercitarea lor trebuie să aibă în vedere și respectarea celorlalte principii și norme constituționale. Eliminarea controlului judiciar al hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță în materia contenciosului administrativ, în cazul procedurii de atacare a ordinului prefectului de către primar, aduce atingere principiului accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, unicității, imparțialității și egalității justiției, fiind golit de conținut și principiul exercitării căilor de atac. Or, statul are obligația de a garanta caracterul efectiv, nu doar iluzoriu și teoretic, al accesului liber la justiție și al dreptului la apărare, lipsa căii de atac în această materie echivalând cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, deoarece este atinsă substanța dreptului. ...