Decizia CCR nr. 217/2017Punctul 25

25. Avocatul Poporului arată că susținerea autorului excepției cu privire la subiectivitatea aprecierii probelor nu este justificată de conținutul textelor de lege criticate. Art. 103 din Codul de procedură penală menționează, fără echivoc, că toate probele administrate în cauză vor fi evaluate, obiectivul instanței constând în aflarea adevărului, astfel încât condamnarea poate fi dispusă doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. În continuare, apreciază că legea nu conține prevederi care ar da posibilitatea utilizării unor criterii subiective de apreciere a probelor. În acest sens consideră că textele de lege criticate sunt corelate cu principiul aplicării legii procesual penale, consacrat de art. 5 din Codul de procedură penală privind aflarea adevărului, care instituie obligația organelor judiciare de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului sau inculpatului. Totodată, instituie obligația organelor de urmărire de a strânge și de a administra probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului. În plus, respingerea sau reconsemnarea cu rea-credință a probelor propuse în favoarea suspectului sau inculpatului se sancționează conform dispozițiilor Codului de procedură penală. Ca urmare, apreciază că legea procesual penală conține norme de natură să asigure și să garanteze aflarea adevărului prin aprecierea obiectivă a probelor. În continuare, face referire la deciziile Curții Constituționale nr. 778 din 17 noiembrie 2015 și nr. 47 din 16 februarie 2016, prin care instanța de contencios constituțional a analizat constituționalitatea dispozițiilor art. 103 alin. (2) din Codul de procedură penală, respectiv art. 396 alin. (2) din același act normativ. ...