Decizia CCR nr. 218/2017Punctul 8

8. Guvernul arată că, în prezent, dispozițiile tezei a doua a art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală recunosc explicit dreptul inculpatului de a formula plângere împotriva ordonanței prin care procurorul dispune modificarea conținutului măsurii controlului judiciar, iar prevederile art. 213 alin. (6) din același act normativ statuează asupra competenței judecătorului de drepturi și libertăți de a cenzura ordonanța procurorului, inclusiv sub acest aspect. Având caracterul unor norme de procedură, dispozițiile art. 213 alin. (6) și ale 215 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt de imediată aplicare în noua redactare, inclusiv în cazul ordonanțelor de modificare a controlului judiciar emise anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016. În această situație, în raport de prevederile art. 213 alin. (1) din Codul de procedură penală, ce se aplică în mod corespunzător, plângerea poate fi introdusă în termen de 48 de ore de la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016. În continuare, arată că, în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă dacă vizează o dispoziție legală care nu este în vigoare. Întrucât, în prezenta cauză, sunt criticate norme de procedură care, odată modificate, sunt de imediată aplicare în noua redactare, Guvernul apreciază că, de la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016, dispozițiile art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală nu mai îndeplinesc condiția de „a fi în vigoare“, condiție necesară pentru admisibilitatea excepției de neconstituționalitate. Astfel, pentru aceste considerente, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. ...