Decizia CCR nr. 21/2017Punctul 8

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, potrivit art. 211 alin. (1) raportat la art. 202 alin. (1) din Codul de procedură penală, în cursul urmăririi penale procurorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar, măsură care poate fi prelungită de către procuror în condiţiile art. 215^1 alin. (2) din Codul de procedură penală. Potrivit art. 213 alin. (1) şi ale art. 215^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, atât luarea măsurii, cât şi prelungirea acesteia pot fi supuse controlului judecătorului de drepturi şi libertăţi prin formularea unei plângeri împotriva ordonanţei prin care aceste măsuri au fost dispuse. Apreciază că, prin reglementarea, în art. 215^1 din Codul de procedură penală, a duratei maxime a controlului judiciar, legiuitorul asigură proporţionalitatea între ingerinţa pe care măsura preventivă o determină în exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale şi scopul urmărit prin aceasta, respectiv desfăşurarea în bune condiţii a instrucţiei penale. De asemenea, întrucât măsura este necesară într-o societate democratică şi se aplică nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, apreciază că reglementarea criticată este conformă prevederilor art. 53 din Constituţie, iar ingerinţa în drepturile fundamentale invocate de autorul excepţiei, constituţională. ...