Decizia CCR nr. 469/2016Paragraful 7

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 211-215 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care nu reglementează procedura prelungirii măsurii controlului judiciar în faza de urmărire penală. Se susţine, de asemenea, că art. 215^1 alin. (3) din Codul de procedură penală este neconstituţional, întrucât permite procurorului să prelungească măsura preventivă a controlului judiciar în situaţia în care această măsură a fost luată de judecătorul de drepturi şi libertăţi. Referitor la dispoziţiile art. 211-215 din Codul de procedură penală, se arată că măsura controlului judiciar este o măsură preventivă, la fel ca şi arestarea preventivă, şi că legiuitorul a reglementat procedura prelungirii acesteia din urmă, la art. 235 din Codul de procedură penală, dar a lăsat nereglementată procedura prelungirii controlului judiciar. Se susţine că, în aceste condiţii, procurorul poate să îl cheme pe inculpat şi în ultima zi sau chiar într-un interval de timp mult mai scurt rămas până la expirarea duratei măsurii, pentru a-i prelungi controlul judiciar, fără ca acesta să-şi poată pregăti apărarea şi să poată propune probe în apărarea sa. Pentru aceste motive, se susţine încălcarea prin textele criticate a dispoziţiilor art. 23 şi 24 din Constituţie.