Decizia CCR nr. 469/2016Paragraful 18

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 211-215 din Codul de procedură penală, conform cărora lipsa reglementării unei proceduri de prelungire a măsurii controlului judiciar din cuprinsul acestora este de natură a încălca prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei, Curtea reţine că criticile de neconstituţionalitate astfel formulate nu au legătură cu textele criticate, durata şi prelungirea măsurii controlului judiciar fiind reglementate la art. 215^1 alin. (2) din Codul de procedură penală. Curtea constată, de asemenea, că excepţia de neconstituţionalitate invocată de autor cu privire la dispoziţiile art. 215^1 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală a fost respinsă, ca inadmisibilă, de către Judecătoria Alexandria - Secţia penală, prin Încheierea din 13 august 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.023/740/2015. În aceste condiţii, Curtea constată că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a reţinut că dacă o excepţie de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, şi motivarea, în sine, nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau, în cadrul controlului a priori, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011). Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211-215 din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.