Decizia CCR nr. 469/2016Paragraful 9

6. Judecătoria Alexandria - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211-215 din Codul de procedură penală este întemeiată, în măsura în care normele procesual penale nu reglementează o procedură a prelungirii măsurii preventive a controlului judiciar în cursul urmăririi penale. Se arată că textele criticate nu reglementează procedura prelungirii controlului judiciar în cursul urmăririi penale, legiuitorul nespecificând în cuprinsul acestora motivele care justifică prelungirea şi perioada maximă pentru care poate fi dispusă. Se observă că, în cazul celorlalte măsuri preventive privative de libertate, cum este măsura arestării preventive, procedura de prelungire este în mod expres şi detaliat reglementată de către legiuitor şi că nu există o justificare raţională pentru ca o astfel de reglementare să lipsească în ceea ce priveşte controlul judiciar. Se susţine că lipsa acestei proceduri este de natură a încălca dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie referitoare la libertatea individuală şi la dreptul la apărare. În susţinerea încălcării prin textele criticate a prevederilor art. 23 alin. (1) din Constituţie se face trimitere la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 712 din 4 decembrie 2014. Cu privire la încălcarea, prin textele criticate, a prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie, se susţine că dreptul la apărare presupune, printre altele, posibilitatea pregătirii şi organizării unei apărări. Or, aceste garanţii nu sunt asigurate, câtă vreme inculpatul nu este încunoştinţat în legătură cu prelungirea unei măsuri preventive privative de libertate, cum este cea a controlului judiciar, pentru a-şi putea pregăti apărarea. Se arată că împrejurarea că ulterior prelungirii controlului judiciar, inculpatul poate face plângere la judecătorul de drepturi şi libertăţi, în temeiul art. 213 din Codul de procedură penală, nu acoperă încălcarea drepturilor sale fundamentale prevăzute la art. 23 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie. Se susţine, de asemenea, că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 alin. (3) din Codul de procedură penală este întemeiată. Se arată, în acest sens, că aşa-zisul caracter mai uşor al măsurii preventive a controlului judiciar nu justifică acordarea posibilităţii procurorului de a dispune asupra unei astfel de măsuri restrictive de libertate, soluţia constituţională fiind că numai judecătorul să poată dispune cu privire la luarea sau prelungirea unei astfel de măsuri.