Decizia CCR nr. 195/2017Punctul 23

23. Distinct de acestea, referitor la invocarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, privind dreptul la respectarea bunurilor, Curtea reţine că reglementarea, prin prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, a unui interval de timp fix, cert şi precis determinat în care Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este obligată să valideze/invalideze hotărârile emise de comisiile judeţene în baza Legii nr. 9/1998, anterior intrării în vigoare a legii, este de natură să asigure un cadru legal apt să dea eficienţă dreptului de proprietate. De altfel, Curtea a mai reţinut că doar deciziile definitive de plată a despăgubirilor generează un drept de creanţă asupra statului, care beneficiază de protecţie constituţională, în condiţiile art. 44 din Legea fundamentală. În acest sens, Curtea reţine că, potrivit art. 9 lit. c) din Legea nr. 164/2014: „Actul administrativ prin care se stabileşte dreptul la despăgubiri şi cuantumul acestora este, după caz: (…) c) decizia de validare, emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor după intrarea în vigoare a prezentei legi, cu privire la hotărâri emise în temeiul Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi;“. ...