Decizia CCR nr. 237/2017Punctul 18

18. Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 44 din Constituție și a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a constatat că aceste dispoziții nu au aplicabilitate în cauză, deoarece art. 13 din Legea nr. 164/2014 se referă la obligația comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003 de a soluționa, prin hotărâre, cererile de acordare a despăgubirilor înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014. Or, nu se poate susține că simpla depunere a cererii de acordare a despăgubirilor a dat naștere unui drept de proprietate asupra despăgubirilor ori că aceasta reprezintă un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. Curtea a reținut că normele de lege supuse controlului de constituționalitate stabilesc domeniul de aplicare a legii sub aspectul modalității de plată a despăgubirilor, fără a interfera cu privire la existența sau întinderea despăgubirilor deja stabilite prin deciziile de plată și hotărârile definitive emise în temeiul legilor reparatorii. Totodată, a arătat că deciziile definitive de plată a despăgubirilor (concretizate fie în hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea celor trei acte normative precizate, fie în deciziile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, fie în hotărârile judecătorești definitive prin care s-a exercitat controlul judecătoresc asupra actelor administrative de plată a despăgubirilor) au generat un drept de creanță asupra statului, care beneficiază de protecție constituțională, în condițiile art. 44 din Legea fundamentală. ...