Decizia ÎCCJ nr. 78/2025 (HP)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție 58. În urma examinării sesizării formulate de Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori, a raportului întocmit de judecătorul-raportor și a problemei ce se solicită a fi dezlegată, constată că sesizarea este inadmisibilă. ... 59. Astfel, legiuitorul, enumerând în cuprinsul art. 475 din Codul de procedură penală condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, a conferit anumitor instanțe, inclusiv curții de apel, învestite cu soluționarea unei cauze în ultimă instanță, care constată, în cursul judecății, existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei și asupra căreia instanța supremă nu a statuat încă printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, posibilitatea de a sesiza instanța supremă în scopul obținerii unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu respectivei probleme de drept. ... 60. Pentru a fi admisibilă o asemenea sesizare trebuie îndeplinite cumulativ următoarele cerințe: existența unei cauze aflate în curs de judecată în ultimul grad de jurisdicție pe rolul uneia dintre instanțele prevăzute expres de textul de lege menționat, soluționarea pe fond a respectivei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, iar problema de drept să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești sau să nu facă în prezent obiectul unui recurs în interesul legii. ... 61. Nu în ultimul rând, admisibilitatea sesizării este condiționată, în mod esențial, așa cum rezultă din economia dispozițiilor legale invocate, de existența unei veritabile probleme de drept, care să facă necesară o rezolvare de principiu prin pronunțarea unei hotărâri prealabile de către Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta constituind, de fapt, premisa fundamentală ce justifică intervenția instanței supreme prin mecanismul de unificare a practicii judiciare instituit de art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală. ... 62. În speță, se constată că este îndeplinită condiția privind existența unei cauze pendinte aflată în curs de soluționare în ultimă instanță, Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori fiind învestită, în Dosarul nr. 753/218/2024, cu apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei și de inculpatul C.R. împotriva Sentinței penale nr. 173 din 8 august 2024 a Judecătoriei Carei prin care s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, în formă continuată, prevăzută de art. 218 alin. (1) , alin. (3) lit. a) și b) și alin. (3^2) lit. d) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal. ... 63. De asemenea, chestiunea ce formează obiectul întrebării cu care a fost sesizată instanța supremă nu a primit încă o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, așa cum rezultă din cuprinsul Adresei nr. 56/III-5/2025 din 5 februarie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. ... 64. Astfel, se impune a se preciza că, în mod constant, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reținut că analiza acestei condiții trebuie să se raporteze atât la hotărârile pronunțate în una dintre procedurile prevăzute de art. 471 din Codul de procedură penală sau art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală prin care s-a statuat în mod explicit asupra problemei de drept ridicate de instanța de trimitere, cât și la considerentele unor asemenea hotărâri, dacă acestea oferă suficiente elemente care să permită dezlegarea chestiunii de drept invocate (a se vedea, spre exemplu, deciziile nr. 22 din 14 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 18 octombrie 2017, și nr. 2 din 27 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 9 martie 2022). ... 65. Or, se constată că problema a cărei rezolvare de principiu se solicită prin intermediul sesizării formulate de Curtea de Apel Oradea nu a mai fost examinată de instanța supremă în modalitatea în care a fost formulată, Înalta Curte de Casație și Justiție nestatuând în mod explicit asupra ei printr-unul din mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești. ... 66. În schimb, nu este îndeplinită condiția privind existența unei veritabile probleme de drept care să necesite o dezlegare cu valoare de principiu din partea instanței supreme, în condițiile în care, în raport cu modul în care a fost formulată întrebarea prealabilă, s-a depășit cadrul unei interpretări in abstracto a dispozițiilor legale, întrucât ceea ce tinde să obțină instanța de sesizare este stabilirea în concret a încadrării juridice a faptelor ce formează obiectul cauzei cu care a fost învestită, fapt ce contravine jurisprudenței Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. ... 67. Astfel, prin Decizia nr. 5 din 10 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 11 martie 2016, s-a statuat, cu valoare de principiu, că scopul unei asemenea proceduri este „de a da dezlegări asupra unor probleme veritabile și dificile de drept“, context în care „hotărârile prealabile trebuie pronunțate numai în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale, constituind o dezlegare de principiu a unei probleme de drept“, și, „în egală măsură, sesizarea trebuie să vizeze exclusiv probleme de interpretare a legii, și nu elemente particulare ale cauzei deduse judecății“. ... 68. Deopotrivă, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reiterat continuu că „sesizarea trebuie să ducă la interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale determinate, iar nu la rezolvarea unor chestiuni ce țin de particularitățile cauzei“, relevante sub acest aspect fiind: Decizia nr. 14 din 12 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 24 iunie 2015; Decizia nr. 14 din 18 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 21 iunie 2016; Decizia nr. 4 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 12 aprilie 2017; Decizia nr. 27 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 22 ianuarie 2018; Decizia nr. 67 din 29 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 28 ianuarie 2022; Decizia nr. 31 din 25 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 3 august 2022; Decizia nr. 68 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1167 din 6 decembrie 2022. ... 69. Drept urmare, rolul Înaltei Curți, în contextul mecanismelor de unificare a practicii judiciare, nu este acela de a interveni în procesul de aplicare a legii la cazurile deduse judecății, ci de a oferi o interpretare a normelor legale, acolo unde acest lucru se impune ca urmare a modului lor de redactare și a existenței unor interpretări diferite a acestora. ... 70. În cauza care a generat prezenta sesizare, Curtea de Apel Oradea a fost învestită cu soluționarea apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei care vizează, în principal, greșita schimbare a încadrării juridice în raport cu împrejurările faptice reținute prin rechizitoriu, astfel încât acesteia îi revine sarcina de a contura silogismul juridic care va conduce la soluționarea acțiunii penale, ceea ce presupune aplicarea normei legale la cazul particular dedus judecății, urmată de consecința constatării corespondenței dintre acestea. ... 71. Or, din lecturarea încheierii prin care a fost sesizată Înalta Curte cu întrebarea supusă dezbaterii se observă că instanța de trimitere nu urmărește o rezolvare a unei „chestiuni de drept“, ci stabilirea încadrării juridice în speța dedusă judecății. Cu alte cuvinte, se solicită prefigurarea soluției cu privire la încadrarea juridică a faptelor imputate acuzatului, deși aplicarea legii la situația de fapt, astfel cum aceasta este stabilită pe baza probatoriului administrat în cauză, „este atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea cauzei“, așa cum a stabilit, în mod constant, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (a se vedea, spre exemplu, deciziile nr. 23 din 16 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 4 noiembrie 2015, și nr. 67 din 29 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 28 ianuarie 2022). ... 72. Așadar, pentru a constitui o veritabilă problemă de drept, premisa de la care se pornește în întrebarea ce formează obiectul sesizării trebuie să își găsească izvorul în dispozițiile legale, și nu într-o stare de fapt; însă, după cum se observă, întrebarea prealabilă cuprinde referiri la împrejurările concrete de comitere a faptelor, instanța supremă nefiind chemată să interpreteze o dispoziție legală in abstracto care să fie susceptibilă de a fi aplicabilă uniform în toate cazurile în care aceasta ar putea fi incidentă, ci să identifice norma legală în care își are corespondent acuzația penală. ... 73. În aceste condiții, de vreme ce problema de drept care formează obiectul sesizării este una circumstanțiată de particularitățile cazului dedus judecății, se constată că nici nu ar fi posibilă o interpretare de principiu a normelor legale la care se face referire, în forma în care s-a solicitat acest lucru. ... ...