Decizia CCR nr. 112/2017Punctul 22

22. Așadar, legea acoperă și situația reclamată de autoarea excepției de neconstituționalitate. Aceasta este nemulțumită de faptul că o eventuală acțiune ar putea fi promovată doar în condițiile în care fapta săvârșită de o altă persoană decât un expert s-a prescris deja. Însă, așa cum s-a arătat la paragraful 20, în temeiul art. 322 pct. 4 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865, persoana interesată poate solicita instanței judecătorești să stabilească ea însăși dacă înscrisul în temeiul căruia s-a dat hotărârea are sau nu conținut real, precum și motivele pentru care nu s-a aflat, până la introducerea cererii de revizuire, care este realitatea. De altfel, înscrisul la care se face referire în dispozițiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă nu este doar înscrisul constatat ca fiind fals odată cu constatarea săvârșirii unei infracțiuni, ci și înscrisul al cărui conținut nu este real, chiar dacă prin operațiunea de alterare a realității nu s-a comis o infracțiune, urmând ca dovada conținutului nereal al înscrisului să fie făcută în fața instanței de revizuire. Aceasta în ipoteza în care instanța penală nu a mai fost sesizată, deoarece organele de urmărire penală au considerat că nu s-a săvârșit o infracțiune. Altfel, erorile judiciare a căror înlăturare este urmărită ar rămâne în ființă, lucru de neconceput. ...