Decizia CCR nr. 134/2017Punctul 19

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a analizat critici identice celor formulate în prezenta cauză cu referire la dispoziţiile art. 291 alin. (1) din Codul penal, sintagma „lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public“, pronunţând Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. În considerentele deciziei precitate, paragrafele 53-70, Curtea a constatat că există suficiente repere doctrinare şi jurisprudenţiale pentru a se putea susţine că norma penală criticată este clară şi previzibilă, reţinând, totodată, că, potrivit rolului său constituţional de unică autoritate legiuitoare a ţării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere în incriminarea faptei de trafic de influenţă, cu respectarea obligaţiei ca normele adoptate să fie precise, clare şi previzibile. ...