Decizia CCR nr. 105/2017Punctul 41

41. Analizând preambulul ordonanței de urgență contestate, Curtea constată că urgența a fost justificată prin faptul că aplicarea dispozițiilor a căror suspendare s-a dispus „a determinat împiedicarea și denaturarea scopului și spiritului reglementării execuțional penale“, că a avut loc o „creștere, fără precedent, în special pe parcursul anilor 2014 și 2015, a numărului lucrărilor științifice elaborate și publicate de către persoanele condamnate aflate în executarea unei pedepse privative de libertate în penitenciar, fenomen de mare amploare care nu mai putea fi controlat, îndepărtând prevederile legale de la scopul lor legitim“, că nu s-au realizat „scopul și funcțiile pedepsei privative de libertate, respectiv formarea unei conduite corecte față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și față de muncă a persoanelor condamnate“, scopul acestor persoane fiind „reprezentat exclusiv de câștigul zilelor de muncă ce sunt considerate ca executate, având, în acest fel, acces mai rapid la mecanismul prin care pot solicita instanței de judecată liberarea condiționată, și nu vizează recuperarea și reintegrarea lor socială accelerată“. Prin urmare, s-au produs „consecințe negative pe planul percepției societății privind politica penală a statului, precum și pe planul încrederii în justiție“, cu efecte „nu doar asupra regimului de executare a pedepselor, ci și a valorii operelor lucrărilor științifice în general, provocând o reacție puternică din partea societății civile și a mediului academic de respingere a golirii de conținut a activității de cercetare științifică“. ...