Decizia CCR nr. 69/2017Punctul 4

4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, arătând că ipoteza de la care pleacă autorul excepției este aceea că un cetățean obișnuit nu poate să își corijeze conduita, deoarece norma este prea generală. Textul de lege criticat se adresează însă unor profesioniști, iar nu cetățeanului obișnuit, profesioniștii având obligația ca în calitatea lor de angajatori să cunoască legile care le guvernează activitatea. Sintagma „securitate și sănătate în muncă“ este definită expres de art. 5 lit. n) din Legea nr. 319/2006, acest act normativ reglementând în art. 7 alin. (4) , art. 8, art. 11-13 și art. 27 cu privire la toate măsurile legale pe care angajatorii sunt obligați să le ia. Măsurile respective nu sunt stabilite prin alte acte, ci prin lege. Nu poate fi primită nici critica referitoare la faptul că nu se poate distinge între contravențiile prevăzute de lege și infracțiunea reglementată în textele de lege criticate. Distincția este simplă, încălcarea măsurilor legale de sănătate și securitate în muncă reprezintă contravenție, iar dacă prin săvârșirea faptei se creează un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, fapta reprezintă infracțiune. Toate noțiunile cu care operează textele de lege criticate sunt definite la art. 5 lit. l) , g) și r) din Legea nr. 319/2006, lege care transpune Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă. ...