Decizia CCR nr. 75/2017Punctul 22

22. Referitor la susținerea potrivit căreia prevederile criticate instituie o prezumție de vinovăție, precum și că, prin aplicarea automată a sancțiunii complementare, contravenientul ar fi privat de un proces echitabil în care ar putea, în urma circumstanțierii stării de fapt și a pericolului social, să beneficieze de o individualizare corectă a sancțiunii, în funcție de care sancțiunea complementară să nu se justifice, astfel cum este reglementată de dreptul comun în materia contravențiilor, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reținută. Astfel, în ceea ce privește aplicarea măsurii de suspendare sau anulare a permisului de armă prevăzută la art. 29 din Legea nr. 295/2004, constatarea situațiilor în care se impune măsura suspendării sau, după caz, anulării permisului de armă [prevăzute la art. 28 din aceeași lege - Anularea și suspendarea dreptului de deținere a armelor] se face de către organele de poliție competente. Aceste măsuri se comunică, în scris, titularului dreptului de deținere sau, după caz, rudelor ori persoanelor care locuiau împreună cu acesta, în situația prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c) , măsuri care sunt supuse controlului judecătoresc, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, iar în cadrul soluționării cauzei, persoanele care se află sub incidența prevederilor criticate au posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 148 din 17 martie 2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 26 aprilie 2016). ...