Decizia CCR nr. 526/2016Paragraful 29

22. Referitor la susţinerea potrivit căreia prevederile criticate instituie o prezumţie de vinovăţie, precum şi că, prin aplicarea automată a sancţiunii complementare, contravenientul ar fi privat de un proces echitabil în care ar putea, în urma circumstanţierii stării de fapt şi a pericolului social, să beneficieze de o individualizare corectă a sancţiunii, în funcţie de care sancţiunea complementară să nu se justifice, astfel cum este reglementată de dreptul comun în materia contravenţiilor, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte aplicarea măsurii de suspendare sau anulare a permisului de armă prevăzută la art. 29 din Legea nr. 295/2004, constatarea situaţiilor în care se impune măsura suspendării sau, după caz, anulării permisului de armă [prevăzute la art. 28 din aceeaşi lege - Anularea şi suspendarea dreptului de deţinere a armelor] se face de către organele de poliţie competente. Aceste măsuri se comunică, în scris, titularului dreptului de deţinere sau, după caz, rudelor ori persoanelor care locuiau împreună cu acesta, în situaţia prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c) , măsuri care sunt supuse controlului judecătoresc, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, iar în cadrul soluţionării cauzei, persoanele care se află sub incidenţa prevederilor criticate au posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 148 din 17 martie 2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 26 aprilie 2016).