Decizia CCR nr. 526/2016Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care pedeapsa complementară, cea mai severă, a anulării dreptului de deţinere, port şi folosire a armelor, se ataşează în mod automat sancţiunii principale a amenzii, în mod arbitrar, de o manieră în care nu se permite individualizarea sancţiunii. Astfel, aceeaşi sancţiune complementară a anulării dreptului de deţinere, port şi folosire a armelor este aplicabilă atât în cazul săvârşirii unei contravenţii, cât şi în cazul săvârşirii unei infracţiuni, fără a se face nicio distincţie între gravitatea contravenţiilor şi a infracţiunilor, cu toate că acestea sunt calificate, în legislaţie, diferit, în funcţie de gravitate şi pericol social. În acest context, apreciază că este încălcat art. 16 din Constituţie, având în vedere situaţia privilegiată de care se bucură un simplu contravenient în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor în urma introducerii unei plângeri contravenţionale, întrucât prin introducerea plângerii contravenţionale sancţiunea contestată se suspendă. Or, prin excepţie şi cu totul discriminatoriu, prevederile art. 130 alin. (2) lit. b) [pct. 11 şi 14] din Legea nr. 295/2004 instituie o prezumţie de vinovăţie, în raport de alte categorii de contravenienţi care beneficiază de dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001.