Decizia CCR nr. 866/2020Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, deoarece, prin aplicarea unei sancțiuni complementare ca urmare a stabilirii unei sancțiunii contravenționale principale chiar de la momentul constatării faptei, independent de stabilirea vinovăției contravenientului, se încalcă prezumția de nevinovăție. Astfel, prevederile art. 28 alin. (1) lit. d) și ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 295/2004 permit anularea dreptului de a deține și purta arme independent de comiterea unei fapte de natură contravențională, respectiv independent de existența sau nu a vinovăției persoanei în cauză. Astfel, practica organelor de poliție este în sensul emiterii unui act administrativ individual, de aplicare imediată, prin care se dispune măsura anulării dreptului de a deține și purta arme, în baza unei presupuse contravenții, și fără a se aștepta soluționarea unei plângeri contravenționale în cazul în care aceasta este formulată. Prin urmare, se învederează că, în aprecierea neconstituționalității textelor de lege criticate, trebuie avut în vedere caracterul de sancțiune complementară a acelei măsuri de anulare a dreptului de port armă, sancțiunea vizând materia contravențională reglementată de Legea nr. 295/2004, iar, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sancțiunea contravențională este asimilată acuzației în materie penală din punctul de vedere al garanțiilor unui proces echitabil instituite de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, motiv pentru care prezumția de nevinovăție devine aplicabilă în această materie. ...