Decizia CCR nr. 75/2017Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) , art. 21 alin. (3) , art. 23 alin. (11) și art. 53 alin. (2) din Constituție, fiind neconstituționale în măsura în care pedeapsa complementară, cea mai severă, a anulării dreptului de deținere, port și folosire a armelor, se atașează în mod automat sancțiunii principale a amenzii, în mod arbitrar, de o manieră în care nu se permite individualizarea sancțiunii. Astfel, aceeași sancțiune complementară a anulării dreptului de deținere, port și folosire a armelor este aplicabilă atât în cazul săvârșirii unei contravenții, cât și în cazul săvârșirii unei infracțiuni, fără a se face nicio distincție între gravitatea contravențiilor și a infracțiunilor, cu toate că acestea sunt calificate, în legislație, diferit, în funcție de gravitate și pericol social. În acest context, se apreciază că sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 23 alin. (11) din Constituție, având în vedere situația privilegiată de care se bucură un simplu contravenient în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor în urma introducerii unei plângeri contravenționale, întrucât, prin introducerea plângerii contravenționale, sancțiunea contestată se suspendă. Or, prin excepție și cu totul discriminatoriu, prevederile art. 130 alin. (2) lit. b) [cu referire la pct. 11 și 14] din Legea nr. 295/2004 instituie o prezumție de vinovăție, în raport de alte categorii de contravenienți care beneficiază de dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001. ...