Decizia CCR nr. 91/2017Punctul 24

24. Analizând criticile formulate, Curtea constată că extraactivitatea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, deşi vine în concurs cu principiul autorităţii de lucru judecat, are totuşi loc atunci când legea mai favorabilă intervine după ce o faptă a fost definitiv judecată. Prin urmare, mitior lex are în vedere principiul nulla poena sine lege, care trebuie să-şi găsească aplicare nu numai în cazul abrogării incriminării, ci şi în cazul în care legea nouă, fără a dezincrimina, prevede o pedeapsă mai uşoară (mitior poena). Toate acestea nu sunt altceva decât o reflectare a exigenţelor constituţionale consacrate de art. 15 alin. (2) , precum şi a celor ale art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora „Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul săvârşirii, nu constituia o infracţiune potrivit dreptului naţional sau internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii“. Cu alte cuvinte, după cum nimeni nu poate fi condamnat la o pedeapsă mai gravă decât cea prevăzută în momentul judecării, tot astfel nimeni nu poate executa o pedeapsă mai gravă decât cea prevăzută în momentul executării. De asemenea, atunci când legea nouă intervine după judecarea definitivă a cauzei, extraactivitatea legii penale mai favorabile poate privi numai legea nouă (care retroactivează). ...