Decizia CCR nr. 91/2017Punctul 26

26. O astfel de critică nu poate fi primită, deoarece prevederile legale contestate se aplică fără privilegii şi discriminări tuturor persoanelor aflate în situaţia normativă ipotetic reglementată, neoperând nicio distincţie între subiectele de drept supuse incidenţei lor. Astfel, principiul egalităţii cetăţenilor în drepturi presupune egalitatea de tratament juridic pentru situaţii identice, după cum impune şi aplicarea unui tratament juridic diferit, pentru situaţii care se deosebesc în mod obiectiv şi rezonabil. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat că „nu poate fi pus semnul egalităţii între toate persoanele definitiv condamnate, ceea ce ar determina calificarea situaţiei acestora ca fiind identică, deoarece diferenţa rezidă în aceea că, în cazul unei categorii, sancţiunile aplicate depăşesc maximul special al noii reglementări, nemaigăsindu-şi corespondent în noua legislaţie, situându-ne astfel în ipoteza aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile, reglementate atât de art. 14 din Codul penal din 1969, cât şi de art. 6 din Codul penal actual, pe când în cazul celeilalte categorii, sancţiunile aplicate acestora nu depăşesc maximul special cuprins în noua reglementare, ceea ce ar fi putut atrage aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive, doar sub imperiul art. 15 din Codul penal din 1969, reglementare nepreluată însă în Codul penal actual“ (a se vedea Decizia nr. 677 din 20 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 4 decembrie 2015, paragraful 17). ...