Decizia CCR nr. 68/2017Paragraful 120

116. Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/1999, republicată, cu modificările ulterioare, Curtea observă că aceasta incriminează fapta de prezentare, cu rea-credinţă, de date inexacte Parlamentului sau Preşedintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârşirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului. Această infracţiune a fost introdusă în Legea nr. 115/1999 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/1999, prin art. 6^1, nota de fundamentare prevăzând necesitatea completării legii cu "două infracţiuni specifice activităţii unui membru al Guvernului în exerciţiul funcţiei sale". Din analiza elementelor constitutive ale acestei infracţiuni reiese că această normă este incidentă atunci când prezentarea de către membrii Guvernului a datelor inexacte este rezultatul îndeplinirii unei obligaţii legale faţă de cei îndrituiţi să solicite aceste date, Parlamentul, respectiv Preşedintele României. Or, raportat la starea de fapt descrisă în denunţul formulat şi reţinută în ordonanţa de începere a urmăririi penale emisă de organul judiciar, potrivit căreia "în mod deliberat ministrul justiţiei a dezinformat Parlamentul României cu privire la intenţiile lui de a promova acte normative [...] prin procedura ordonanţei de urgenţă" şi că "în mod deliberat, prim-ministrul României şi ministrul justiţiei l-au dezinformat pe Preşedintele României, înaintea şedinţei de Guvern că nu aveau intenţia să treacă pe ordinea de zi cele două ordonanţe", Curtea constată că "datele inexacte" se referă la necomunicarea unor intenţii, care, în viziunea autorilor denunţului şi a organului judiciar, se converteşte în "dezinformare". Nicio normă legală sau constituţională nu obligă Guvernul să îl informeze pe Preşedintele României cu privire la "intenţiile" sale în sensul includerii pe ordinea de zi a unei şedinţe de Guvern a actelor normative supuse adoptării şi nici să informeze Parlamentul cu privire la "intenţia" sa de a adopta ordonanţe de urgenţă. Cu privire la acest din urmă aspect, singura obligaţie a Guvernului este de a depune, după adoptare, ordonanţa de urgenţă spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă pentru ca aceasta să intre în vigoare, conform art. 115 alin. (5) din Constituţie.