Decizia CCR nr. 68/2017Paragraful 123

119. În legătură cu menţiunea de la fila 2 din Ordonanţa din 24 februarie 2017 de clasare, disjungere şi declinare a cauzei, potrivit căreia în aceeaşi zi, printr-o altă ordonanţă, procurorul a dispus extinderea urmăririi penale pentru alte trei infracţiuni, respectiv infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 259 alin. (1) şi (2) din Codul penal, infracţiunea de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art. 275 din Codul penal, şi pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 din Codul penal, Curtea constată că niciuna dintre infracţiunile pentru care s-a dispus extinderea nu intră în sfera de competenţă a Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Or, extinderea urmăririi penale cu privire la aceste fapte în condiţiile în care procurorul dispune în aceeaşi zi declinarea competenţei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, tocmai pentru că nu era îndrituit să efectueze urmărirea penală, nu este în logica firească a cursului cauzei. Oricum aceste împrejurări, prezentate Curţii Constituţionale în ziua dezbaterilor, 27 februarie 2017, nu sunt de natură a schimba starea de fapt şi de drept a cauzei şi, implicit, raţionamentul Curţii Constituţionale în analiza şi soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională dintre Ministerul Public şi Guvern.