Decizia CCR nr. 64/2017Paragraful 32

29. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă ale art. I pct. 3 din ordonanţa de urgenţă, se arată că sintagma "vătămare gravă, certă şi efectivă a drepturilor sau intereselor" nu încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie, chiar dacă această noţiune implică o putere de apreciere. Încadrarea juridică a faptei antisociale săvârşite este sarcina exclusivă a judecătorului de drept comun, acesta având competenţa de a interpreta şi aplica legea. În aceste condiţii, se arată că textul criticat este suficient de precis şi clar pentru a observa cu uşurinţă că sancţiunea penală se aplică doar în condiţiile în care fapta se realizează, din punctul de vedere al elementului material, printr-o acţiune a făptuitorului-funcţionar public, iar termenul "act" utilizat în textul de incriminare are înţelesul de operaţiune pe care subiectul activ trebuie să o efectueze în virtutea atribuţiilor de serviciu. În acest sens, prin neîndeplinirea unui act se înţelege omisiunea făptuitorului de a efectua acea activitate, acea operaţiune pe care era obligat să o facă.