Decizia CCR nr. 63/2017Paragraful 11

9. În acest context, reprezentanta Consiliului Superior al Magistraturii arată că, deşi în preambulul actului normativ urgenţa şi situaţia extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată au fost motivate prin invocarea necesităţii asigurării conformităţii dispoziţiilor Codului penal şi ale Codului de procedură penală cu unele decizii ale Curţii Constituţionale, modificările aduse prin acest act normativ analizat depăşesc sfera modificărilor impuse de deciziile Curţii Constituţionale, aşa cum s-a motivat pe larg în cuprinsul sesizării. În concret, prin adoptarea acestei ordonanţe de urgenţă, fără a fi îndeplinită cerinţa constituţională vizând existenţa unor "situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", Guvernul României a nesocotit cerinţele impuse de art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, fiind de menţionat, în acest sens, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, prin care s-a reţinut că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. Or, invocarea deciziilor nr. 405/2016, nr. 586/2016 şi nr. 614/2016 ale Curţii Constituţionale nu justifică urgenţa, deoarece aceste decizii au caracter interpretativ, astfel că organele judiciare pot realiza transpunerea lor în mod direct în activitatea de judecată, fără a fi necesară o intervenţie legislativă urgentă.