Decizia CCR nr. 63/2017Paragraful 45

42. Or, Preşedintele României susţine că, din analiza conţinutului preambulului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017, nu rezultă existenţa elementelor de drept şi de fapt ale situaţiei extraordinare, a cărei reglementare nu poate fi amânată. Acest aspect este, de altfel, semnalat şi prin Avizul nr. 61 din 31 ianuarie 2017 emis de Consiliul Legislativ. Punerea de acord a unor dispoziţii din Codul penal, respectiv din Codul de procedură penală, declarate neconstituţionale cu deciziile instanţei constituţionale reprezintă principala justificare a emiterii ordonanţei de urgenţă. Aceasta reprezintă o necesitate de necontestat, nu însă şi o situaţie imprevizibilă, care s-ar abate de la regulile sau aşteptările obişnuite, de natură să pericliteze interesul public şi să justifice constrângerea Guvernului de a acţiona prin ordonanţă de urgenţă şi de a se substitui astfel în competenţa generală de legiferare a Parlamentului. Chiar şi în ipoteza în care punerea în acord a Codului penal şi a Codului de procedură penală cu deciziile instanţei constituţionale ar fi apreciată ca reprezentând o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, rămâne în afara oricărei motivaţii constituţionale depăşirea acestui obiect de reglementare.