Decizia CCR nr. 63/2017Paragraful 44

41. În jurisprudenţa constituţională, analiza îndeplinirii condiţiilor de emitere a ordonanţelor de urgenţă a fost privită atât prin raportare la criteriul material, al conţinutului actului normativ de legislaţie delegată, cât şi prin raportare la criteriul formal, al exigenţelor legate de competenţele decizionale ce pot fi delegate şi procedura prin care se realizează delegarea. Formal, legiuitorul delegat nu poate interveni decât dacă se află în prezenţa unei situaţii extraordinare, a cărei reglementare nu poate fi amânată şi pentru care trebuie să furnizeze motivaţia urgenţei în cuprinsul respectivei ordonanţe de urgenţă. Acestea sunt, în primul rând, aspecte ce ţin de competenţa de legiferare şi de modul în care Guvernul înţelege să-şi exercite această competenţă delegată. Respectarea limitelor impuse competenţei Guvernului în emiterea unei ordonanţe de urgenţă se realizează prin raportarea celor trei elemente susmenţionate, şi anume situaţia extraordinară, urgenţa reglementării şi motivarea urgenţei, la realitatea concretă care a generat emiterea actului de legislaţie delegată, sens în care autorul sesizării face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.