Decizia CCR nr. 63/2017Paragraful 149

Indiscutabil problema pe care a ridicat-o această sesizare (şi care, repetăm, nu este similară cu cele ale precedentelor cauze de conflict juridic de natură constituţională soluţionate de Curte) este una de competenţă a Guvernului în raport cu competenţa Parlamentului, de mare însemnătate pentru însăşi existenţa statului român de drept. Sunt de notorietate criticile aduse abuzului legiferării pe calea ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului*2) şi apelul, inclusiv în documente elaborate de organisme internaţionale, la identificarea de remedii. Spre exemplu, Avizul privind compatibilitatea cu principiile constituţionale şi statul de drept a acţiunilor Guvernului şi Parlamentului României cu privire la alte instituţii ale statului şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului de modificare a Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului de modificare şi completare a Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului în România, adoptat de Comisia de la Veneţia la cea de-a 93-a Sesiune plenară (Veneţia, 14-15 decembrie 2012)*3), constată folosirea abuzivă a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului (pct. 36), formulându-se o serie de recomandări la pct. 79 în care se arată că "problema ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului ar trebui rezolvată. [...] Prin simplificarea procedurii legislative, [...] necesitatea adoptării de ordonanţe de urgenţă ale Guvernului ar trebui să dispară aproape complet, iar alin. (4) -(8) ale art. 115 din Constituţie privind ordonanţele de urgenţă ale Guvernului ar putea deveni redundante. Cel puţin, încurajarea utilizării acestor ordonanţe atât de des, şi anume menţinerea valabilităţii ordonanţelor în cazul în care Parlamentul nu le respinge în mod explicit, ar trebui să fie eliminată prin introducerea unui termen fix pentru aprobare de către Parlament".