Decizia CCR nr. 56/2017Punctul 11

11. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul doamnei avocat Silvia Tudor, care arată că la Dosarul nr. 431D/2016 a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Sintetizând, susţine că prevederile art. 305 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că actele de urmărire penală in rem se efectuează faţă de o persoană care este cunoscută. O astfel de interpretare contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) , art. 21 alin. (3) , art. 24 şi art. 132 alin. (1) . Chiar dacă există jurisprudenţă în materie, susţine că, în proporţie de 90-98% actele de urmărire penală se efectuează în cadrul urmăririi penale in rem, situaţie care pune suspectul în imposibilitatea de a se apăra. Mai arată că sintagmele „indicii rezonabile“ şi „bănuială rezonabilă“ nu sunt clare şi previzibile, creând premisele unei interpretări arbitrare a momentului la care urmărirea penală in rem poate fi apreciată ca finalizată. Necesitatea existenţei unor criterii obiective constituie o sarcină care revine legiuitorului, acesta având obligaţia ca, indiferent de domeniul de legiferare, să dea dovadă de o atenţie sporită în respectarea principiilor clarităţii şi previzibilităţii legii. Făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, arată că, sub aspectul garantării dreptului la apărare, este important de lămurit care sunt limitele în timp ale procesului penal, întrucât în raport de momentul începerii urmăririi penale sunt reglementate drepturile suspectului şi inculpatului. Depune o documentaţie aferentă în susţinerea argumentelor. ...