Decizia CCR nr. 44/2017Punctul 24

24. În privinţa admisibilităţii excepţiei, Curtea reţine, mai întâi, că această condiţie este îndeplinită, prin prisma exigenţelor cuprinse la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Condiţia „legăturii cu soluţionarea cauzei“, impusă de textul legal menţionat, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ (exemplificative, în acest sens, sunt Decizia nr. 289 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 10 iulie 2014, sau Decizia nr. 756 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 11 februarie 2015). Din această perspectivă, Curtea observă, mai întâi, din descrierea situaţiei de fapt şi de drept specifice litigiului, mai sus expuse, că dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 au incidenţă în litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepţia, acesta având ca obiect soluţionarea unei cereri de retrocedare întemeiate pe Legea fondului funciar nr. 18/1991. Totodată, Curtea reţine că dreptul de acces la instanţă al petentei a fost negat prin respingerea cererii introductive, ca prematur introduse, în temeiul art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, acesta fiind şi motivul formulării apelului în cadrul căruia instanţa de control judecătoresc a sesizat, din oficiu, Curtea Constituţională. De altfel, la aceeaşi dată la care Tribunalul Mehedinţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea, a pronunţat şi soluţia de respingere, ca nefondat, a apelului. Aşadar, chiar temeiul legal al respingerii, ca prematură, a acţiunii de chemare în judecată reprezintă obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel că soluţia pronunţată în această cauză are o legătură directă asupra soluţionării cererii. ...