Decizia CCR nr. 44/2017Punctul 4

4. Este de observat că, spre deosebire de cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001 cu privire la care legiuitorul a stabilit termene exacte şi care nu au fost modificate pe parcurs (art. 33 sau art. 34 din Legea nr. 165/2013), în privinţa cererilor de restituire întemeiate pe Legea nr. 18/1991, legiuitorul, deşi a stabilit termene exacte, totuşi, a simţit nevoia prorogării lor cu o perioadă de 2 ani. În aceste condiţii se pune problema dacă există vreo justificare în acest sens; răspunsul este dat în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016, în care se subliniază: „Comisiile locale şi judeţene de fond funciar au sesizat însă că, dacă se menţine termenul de 1 ianuarie 2017, există riscul unor grave perturbări ale procesului de restituire, cu consecinţa afectării drepturilor foştilor proprietari. [...] În acelaşi timp, multe solicitări privind punerea la dispoziţie a unor terenuri nu au fost încă analizate şi soluţionate, prin protocoale de predare-primire, de către Agenţia Domeniilor Statului, ceea ce nu a permis aplicarea principiului prevalenţei restituirii în natură. Menţinerea în vigoare a termenului de 1 ianuarie 2017, ca dată-limită pentru soluţionarea tuturor cererilor [...] ar însemna practic o împiedicare a foştilor proprietari în redobândirea terenurilor“. ...