Decizia CCR nr. 24/2017Punctul 6

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile criticate din Legea nr. 165/2013 nu ar putea stabili o procedură derogatorie de la cea reglementată prin legea contenciosului administrativ, care să restrângă drepturile persoanelor acordate prin această lege, deoarece s-ar încălca art. 126 alin. (6) din Constituţie. Se susţine, totodată, că prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care ar permite ca actele administrative să fie supuse unui control judiciar care să nu presupună garanţiile asigurate de contenciosul administrativ. În schimb, se arată că prevederile menţionate sunt constituţionale numai în măsura în care permit adoptarea unor proceduri paralele mai favorabile particularului în ceea ce priveşte posibilitatea şi instrumentele avute la dispoziţie de a cere controlul judecătoresc al actelor emise de către administraţie. Or, în ce priveşte prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care stabilesc o procedură paralelă de atacare a actelor administrative emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor sau Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, autorii excepţiei consideră că sunt neconstituţionale, întrucât restrâng drepturile particularilor conferite prin legea contenciosului administrativ, atât în privinţa termenului pus la dispoziţie pentru atacarea acestui act, cât şi a stabilirii instanţei competente. Astfel, Legea nr. 165/2013 prevede că particularul trebuie să se adreseze în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, pe când procedura comună a contenciosului administrativ oferă acestuia un termen de 6 luni de la data refuzului nejustificat de soluţionare a plângerii sau de la data răspunsului nefavorabil, neconferind beneficiul procedurii prealabile reglementate de Legea nr. 554/2004. Mai mult, textul criticat din Legea nr. 165/2013 nici nu oferă autorităţii publice posibilitatea de a-şi revoca actul. În ce priveşte competenţa secţiei civile a tribunalului consideră că îl dezavantajează, de asemenea, pe particular, care nu poate beneficia de un control judiciar specializat al actului vătămător. Aşadar, supunerea acestor acte administrative controlului judecătoresc exercitat de o secţie a instanţei care nu este specializată reprezintă o încălcare nepermisă a Constituţiei, care stabileşte în mod expres cele două categorii de acte administrative care, în mod excepţional, nu sunt supuse controlului instanţei de contencios administrativ, astfel că o normă inferioară nu poate stabili şi alte excepţii fără a încălca norma fundamentală. ...