Decizia CCR nr. 10/2017Punctul 21

21. Contrar susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, situaţia de fapt din prezenta cauză nu este similară celei avute în vedere de Curte în decizia anterior citată. Astfel, împrejurarea că decizia unităţii deţinătoare a imobilului, conţinând propunerea de acordare de despăgubiri, a fost „confirmată implicit de o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care instanţele de judecată au obligat Comisia Naţională pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, în condiţiile legii speciale“, nu este de natură să se suprapună situaţiei în care deciziile administrative privind acordarea de despăgubiri au fost emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate a acestora. Aceasta deoarece hotărârea judecătorească pe care autorul excepţiei o invocă drept temei al argumentării sale nu este una prin care instanţa de judecată să se fi pronunţat pe fondul dreptului şi să fi analizat calitatea de persoană îndreptăţită la restituire sau întinderea dreptului pretins. Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 307/2010, pronunţată în Dosarul nr. 941/33/2010, Curtea de Apel Cluj a stabilit în sarcina Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor obligaţia de evaluare a bunului şi de emitere a titlului de despăgubire, în considerarea competenţei legale a acestei autorităţi administrative, fără a se pronunţa asupra fondului dreptului pretins sau a documentaţiei existente cu privire la posibilitatea restituirii în natură. ...