Decizia ÎCCJ nr. 33/2025 (HP)Punctul VII

VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 41. Curțile de apel Cluj și Constanța au transmis hotărâri judecătorești relevante cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegării, iar curțile de apel București, Brașov și Iași au comunicat puncte de vedere teoretice asupra acestor chestiuni. ... 42. Într-o orientare jurisprudențială unanimă s-a apreciat că dispozițiile art. 120 alin. (1) , art. 123 alin. (1) , art. 137 alin. (3) și ale art. 142 alin. (2) din Codul muncii (referitoare la plata și sporul pentru munca suplimentară, respectiv pentru munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică și de sărbătoare legală) și ale art. 21 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt aplicabile asistenților personali ai persoanelor cu handicap, față de conținutul contractelor individuale de muncă prevăzut de art. 37 alin. (1) lit. a) și b) și art. 38 lit. c) din Legea nr. 448/2006, precum și de prevederile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, în condițiile în care salariatul desfășoară activitatea la domiciliul persoanei cu handicap și nu are o obligație legală de întreținere. ... 43. Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul a două curți de apel, ce au pronunțat în total două hotărâri judecătorești. ... 44. În același sens au fost exprimate și puncte de vedere teoretice, nesusținute de practică judiciară, de către trei tribunale. ... 45. În susținerea acestei orientări jurisprudențiale s-a invocat caracterul special al contractului individual de muncă al asistentului personal al persoanei cu handicap grav, care rezultă din prevederile Legii nr. 448/2006, considerându-se că prezintă relevanță faptul că art. 39 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 face trimitere la Codul muncii doar în privința încheierii și încetării contractului individual de muncă, nu și în privința executării acestuia. ... 46. Obiectul contractului rezultă din formularea art. 38 lit. c) din Legea nr. 448/2006, ce se coroborează cu prevederile art. 20 din același act normativ. ... 47. Prin urmare, serviciile sociale prestate de către salariat sunt cele din planul individual de servicii, iar activitățile din acest plan trebuie realizate într-un program de lucru „care să nu depășească în medie 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână“. ... 48. S-a reținut că sunt situații în care asistentul personal nu are o obligație legală de întreținere a adultului cu handicap (care îi este rudă), în sensul Codului civil, astfel încât nu se poate susține că prezența permanentă a asistentului este necesară sau dezirabilă. ... 49. „Norma de muncă“ este realizarea planului individual de recuperare a persoanei cu handicap, asumat de asistentul personal, care poate reclama o activitate ce nu poate fi predeterminată, respectiv măsurată, astfel că referința la calculul timpului maxim de lucru pe săptămână nu este pertinentă, având în vedere că acesta poate suferi derogări, așa cum prevede Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003. ... 50. Planul individual de recuperare a persoanei cu handicap poate permite asistentului personal să își gestioneze timpul cu mai puține constrângeri și să își urmărească propriile interese. În aceste circumstanțe, doar timpul de lucru aflat în legătură cu oferirea propriu-zisă a asistenței persoanei cu handicap grav pentru realizarea „planului individual de servicii“ trebuie privit ca timp de lucru în cadrul programului de lucru prevăzut de art. 37 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 448/2006, conform Directivei 2003/88/CE. ... 51. Într-o orientare teoretică, singulară și nesusținută de practică judiciară s-a apreciat că asistenților personali care prestează activitatea la domiciliul persoanei cu handicap și nu au o obligație legală de întreținere față de aceasta le sunt aplicabile prevederile legislației muncii în vigoare, similar altor salariați, astfel că beneficiază de aplicarea dispozițiilor legale referitoare la plata muncii suplimentare și a sporurilor pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale stipulate în Codul muncii și în Legea-cadru nr. 153/2017. ... 52. În susținerea acestei opinii teoretice s-a arătat că, în condițiile art. 37 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 448/2006, asistentul personal al persoanei cu handicap beneficiază de salariul stabilit potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017. Prin urmare, drepturile sale salariale sunt cele prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, lege specială ce reglementează exclusiv salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Codul muncii poate fi aplicat, cu caracter general, doar în ceea ce privește acele aspecte de muncă ce nu au primit o reglementare printr-o lege specială - Legea-cadru nr. 153/2107, în temeiul principiului specialia generalibus derogant. ... 53. Pe de altă parte, s-a avut în vedere faptul că art. 39 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 trimite la Codul muncii doar în ceea ce privește „modalitățile și condițiile de încheiere, modificare și încetare a contractului individual de muncă al asistentului personal“, ceea ce înseamnă că, sub aspectul salarizării, reglementarea cuprinsă în Codul muncii este exclusiv subsidiară, aplicându-se doar în măsura în care Legea-cadru nr. 153/2017 nu ar reglementa anumite aspecte. ... 54. Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară în materie și nici nu au comunicat opinii teoretice. ... 55. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. ... ...