Decizia ÎCCJ nr. 33/2025 (HP)Punctul XII

XII. Înalta Curte de Casație și Justiție + Asupra admisibilității sesizărilor 62. Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 63. Conform art. 1 alin. (1) din același act normativ, „Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal“. ... 64. Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; ... c) să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... ... 65. Se observă că, spre deosebire de condițiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile circumscrise art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept, iar Înalta Curte de Casație și Justiție poate fi sesizată și de către completele de judecată învestite cu soluționarea cauzelor în primă instanță sau în calea de atac, fiind eliminată condiția sesizării numai de către completele de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale curților de apel sau ale tribunalelor care sunt învestite cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță. ... 66. Referitor la primele două condiții legale, se reține că acestea sunt îndeplinite, întrucât cauzele în care s-au formulat sesizările se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Vaslui - Secția civilă, respectiv al Curții de Apel Constanța - Secția I civilă, instanțe care judecă în primă instanță și, respectiv, în apel, iar litigiile se circumscriu domeniului specific de reglementare prevăzut de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, fiind în discuție plata orelor suplimentare efectuate de asistenții personali ai persoanelor cu handicap, categorie de salariați cuprinsă în sfera personalului plătit din fonduri publice. ... 67. Astfel, în esență, obiectul cauzelor vizează posibilitatea stabilirii și plății, în temeiul art. 121 alin. (1) din Codul muncii și al art. 21 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, a sporului pentru munca suplimentară, respectiv pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal și de sărbătoare legală, asistenților personali ai persoanelor cu handicap, în condițiile în care, în calitate de salariați cu contract individual de muncă, aceștia își desfășoară activitatea la domiciliul persoanei cu handicap, respectiv la domiciliul comun. ... 68. În ceea ce privește cea de-a treia condiție a admisibilității sesizărilor, referitoare la caracterul esențial al chestiunii de drept supuse unei interpretări de principiu, în sensul ca de lămurirea acesteia să depindă soluționarea pe fond a cauzelor, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta nu este îndeplinită. ... 69. Se reține astfel că, în cazul primei sesizări înregistrate cu nr. 2.538/1/2024 în Dosarul nr. 306/89/2024, având ca obiect cererea reclamantei de a i se calcula și plăti contravaloarea orelor suplimentare, a celor din zilele de repaus săptămânal și a celor din zilele de sărbători legale, prestate în calitatea sa de asistent personal al persoanei cu handicap, intimata angajatoare a solicitat respingerea cererii, exclusiv prin prisma imposibilității probării efectuării acestora în lipsa unor evidențe (pontaje) zilnice, vizate spre neschimbare și de către organele de specialitate din cadrul serviciului de asistență socială ce funcționează în cadrul primăriei, pontaje în care să fie menționate orele de muncă lucrate peste programul normal ori în zilele de sâmbătă și duminică sau în cele de sărbători legale. ... 70. Prin urmare, în acest dosar, litigiul poartă, în concret, asupra probațiunii, așa încât o eventuală dezlegare a chestiunii de drept supuse interpretării instanței supreme nu este utilă cauzei din perspectiva soluționării fondului acesteia, iar, în absența unei necesare argumentări, nu poate fi identificată legătura între dispozițiile legale a căror interpretare se solicită și soluționarea cauzei pe fond. ... 71. Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de trimitere a apreciat că se impune declanșarea mecanismului hotărârii prealabile fără o minimă analiză a îndeplinirii tuturor condițiilor de admisibilitate, apreciind eronat că sesizarea formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 este condiționată exclusiv de cerința ca instanța supremă să nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea procesului, iar această chestiune să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 72. Așadar, în circumstanțele particulare ale cauzei, față de sumara motivare a încheierii de sesizare în care nu este relevată necesitatea intervenției instanței supreme, respectiv în lipsa oricăror argumente din care să reiasă existența unei strânse legături între maniera de dezlegare a chestiunii de drept identificate și soluționarea pricinii, nu se poate determina în ce măsură lămurirea solicitată pe această cale depășește obligația instanței de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu. ... 73. Totodată, trebuie remarcat și că problema litigioasă, astfel cum a fost decelată de instanța de sesizare, se circumscrie identificării normei legale aplicabile în cauză, și nu lămuririi unei chestiuni de drept sub aspectul interpretării dispozițiilor legale incidente. Or, identificarea normei de drept incidente constituie nu doar atributul exclusiv, dar și obligația instanței de trimitere atunci când formulează sesizarea. ... 74. Astfel, dilema titularului sesizării constă în a stabili în ce măsură asistenților personali ale căror contracte individuale de muncă sunt încheiate în temeiul Legii nr. 448/2006 le sunt aplicabile exclusiv dispozițiile acestei legi ori și dispozițiile din Codul muncii și cele din Legea-cadru nr. 153/2017 referitoare la plata și sporul pentru munca suplimentară, respectiv pentru munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică și de sărbătoare legală. ... 75. Cu alte cuvinte, instanța de trimitere avea de stabilit, dintre mai multe norme pe care le considera deopotrivă posibil aplicabile, pe aceea incidentă în cauză, atribut pe care nu îl poate transfera instanței supreme prin intermediul hotărârii prealabile. ... 76. Prin urmare, revine instanței de trimitere obligația identificării în concret a dispoziției legale care necesită interpretare, a aspectelor care conferă caracterul dihotomic, antagonic al interpretării normei, precum și a prezentării modului diferit în care aceasta poate fi interpretată. ... 77. Nu în ultimul rând, Înalta Curte de Casație și Justiție reține și că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate subsumată cerinței ca sesizarea să privească o chestiune de drept care să fie reală, generată de nevoia lămuririi sensului și înțelesului unei norme de drept imperfecte, lacunare sau neclare, aptă să devină sursă a unor interpretări divergente și, pe cale de consecință, a unei jurisprudențe neunitare. ... 78. Faptul că problema de drept cu a cărei soluționare a înțeles să învestească instanța supremă nu prezintă caracter dificil nici pentru instanța de trimitere rezultă chiar din cuprinsul încheierii de sesizare, în care aceasta opinează neechivoc cu privire la caracterul special al contractului individual de muncă al asistentului personal al persoanei cu handicap grav, caracter ce rezultă din prevederile Legii nr. 448/2006, reținând că dispozițiile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 fac trimitere la Codul muncii doar în privința modalităților și condițiilor de încheiere, modificare și încetare ale contractului individual de muncă, conținutul concret al drepturilor și obligațiilor părților fiind prevăzut de legea specială. ... 79. Așadar, în conformitate cu art. 37 și 38 din Legea nr. 448/2006 care reglementează drepturile și obligațiile asistentului personal, se reține că acesta are printre obligațiile principale pe aceea de a-și asuma că prestează și, totodată, pe aceea de a presta efectiv pentru persoana cu handicap grav toate activitățile și serviciile prevăzute în contractul individual de muncă, în fișa postului și în planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav, în strânsă corelație cu programul de lucru care nu trebuie să depășească în medie 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână. ... 80. Relevant este și faptul că jurisprudența transmisă ca urmare a consultării instanțelor este unitară în sensul celor reținute anterior. ... 81. Analiza condițiilor de admisibilitate relevă și în privința celei de-a doua sesizări conexate, înregistrată cu nr. 2.881/1/2024, neîndeplinirea cerinței referitoare la necesitatea existenței unei strânse legături între chestiunea de drept și soluționarea fondului cauzei. ... 82. În cadrul acestei sesizări, instanța de trimitere a apreciat că se impune a se lămuri interpretarea prevederilor art. 121 din Codul muncii, respectiv dacă, în situația asistentului personal al persoanei cu handicap, orele de îngrijire din zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale, nu se lucrează, prestate la domiciliul comun, pot fi calificate ca ore suplimentare, deși aceste ore nu sunt efectuate din dispoziția angajatorului. ... 83. Litigiul în care a fost formulată sesizarea se află în stadiul procesual al apelului, curtea de apel fiind învestită cu analiza criticilor formulate de către apelantă față de soluția primei instanțe care a respins cererea reclamantei referitoare la recunoașterea și plata orelor suplimentare, pe considerentul că, din înscrisurile depuse de pârâta căreia i-a revenit și sarcina probei conform art. 292 din Codul muncii, rezultă că D.G.A.S. Constanța, în calitate de angajator, nu a solicitat și nu avea dreptul să solicite reclamantei efectuarea de ore suplimentare. ... 84. Or, în acest context, este evident faptul că soluționarea cauzei pe fond s-a grefat îndeosebi pe aspecte ce țin de interpretarea probatoriului administrat, și nu de interpretare a legii, așa încât dezlegarea chestiunii de drept cu care a fost învestită instanța supremă nu are legătură cu fondul cauzei. ... 85. Mai mult, din punctul de vedere exprimat de către instanța de trimitere în încheierea de sesizare rezultă că aceasta nu are vreo dilemă cu privire la interpretarea dispozițiilor anterior menționate, reținând că, în circumstanțele particulare ale cauzei, îndeplinirea de către un părinte sau o rudă, în cursul nopții ori al unor zile de repaus săptămânal sau al unor zile libere, a obligației legale de sprijin și îngrijire față de copilul major, cu handicap grav, al cărui asistent personal este, nu poate avea semnificația efectuării unei munci forțate ori a prestării unor ore suplimentare, în sensul la care face trimitere art. 121 din Codul muncii. ... 86. Așadar, în opinia instanței de trimitere, existența unei obligații legale de întreținere prevalează oricărei analize a aplicării textului art. 121 din Codul muncii, urmând a se reține, și din această perspectivă, lipsa unei legături între dezlegarea chestiunii de drept și soluționarea fondului cauzei. ... ...