Decizia ÎCCJ nr. 365/2025 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 62. Admisibilitatea sesizărilor este circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin art. 1 și 2 aleOrdonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență sus-menționate la prevederile Codului de procedură civilă, cu ale cărei dispoziții arată că se completează. ... 63. În lumina acestor prevederi legale, condițiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente: – existența unei cauze în curs de judecată care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; ... – instanța de trimitere să judece cauza în primă instanță ori în calea de atac; ... – sesizarea să privească o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 64. Referitor la prima condiție se reține că sesizările se circumscriu obiectului de reglementare al ordonanței, întrucât vizează stabilirea unor drepturi de natură salarială (compensarea concediului de odihnă neefectuat în cazul încetării mandatului asistentului judiciar). ... 65. Este îndeplinită și condiția potrivit căreia instanța de trimitere să fie legal învestită cu soluționarea cauzelor în apel. ... 66. De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra acestei chestiuni prin mecanismele de unificare a practicii judiciare. ... 67. În ceea ce privește cea de a treia condiție, aceea ca sesizarea să privească o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, este de reținut că, potrivit jurisprudenței constante a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, normele speciale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se complinesc cu cele ale dreptului comun, respectiv cu art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, astfel că subzistă condiția existenței unei chestiuni reale, veritabile de drept care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile, exclusiv în scopul satisfacerii dezideratului afirmat în preambulul ordonanței de urgență, de a se asigura unificarea practicii judiciare în această problemă de drept, nefiind posibilă învestirea instanței supreme cu lămurirea oricărei chestiuni de drept subsumate cauzei acțiunii deduse judecății instanței de trimitere. ... 68. Prin urmare, cerința ca dezlegarea problemei de drept să reflecte un anumit grad de dificultate se circumscrie condițiilor de admisibilitate a sesizărilor formulate atât în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, cât și în raport cu art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, de vreme ce hotărârea prealabilă își păstrează rațiunea de a fi un mijloc eficient de prevenire a practicii neunitare exclusiv în contextul în care instanțele de trimitere se confruntă cu chestiuni de drept ce au aptitudinea de a constitui izvor al jurisprudenței neunitare, prin caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor în analiză. ... 69. În acest context rămân valabile cazurile conturate în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sesizat în temeiul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă în care s-a stabilit că nu se verifică condiția dificultății chestiunii de drept, cum ar fi: a) claritatea normei, când aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident, încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate; b) când se solicită instanței supreme determinarea chiar a normei juridice aplicabile unui raport juridic, atribut ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență a instanței de judecată; c) când chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită și-a clarificat înțelesul în practica judiciară, din hotărârile cercetate rezultând că normele de drept în discuție au primit, într-o majoritate covârșitoare, aceeași interpretare; d) când pe calea hotărârii prealabile se solicită completarea legii; e) când se solicită lămurirea unor aspecte ce se regăsesc tranșate în jurisprudența constantă și clară a Curții de Justiție a Uniunii Europene (C.J.U.E.), a Curții Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.), a Curții Constituționale ori a Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... 70. În cauzele deduse judecății se solicită ca, pe calea mecanismului prejudicial, să se stabilească, subsecvent unui răspuns afirmativ cu privire la asimilarea regimului juridic al mandatului exercitat de asistentul judiciar cu cel al contractului individual de muncă încheiat pe perioadă determinată, dacă acesta este îndreptățit la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat până la încetarea mandatului, în situația particulară a prelungirii activității în baza unui mandat acordat succesiv. ... 71. Este de reținut că dispozițiile din legislația specială ce reglementează activitatea diferitelor categorii profesionale din cadrul autorității judecătorești, în cazul de față asistenții judiciari, se completează cu dreptul comun care reglementează raporturile de muncă, în considerarea faptului că, în lipsa unui contract de muncă, aceștia se află în raporturi de muncă sui generis, astfel cum s-a statuat în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (a se vedea deciziile nr. 16/2016 și nr. 46/2008 pronunțate în soluționarea unor recursuri în interesul legii). ... 72. În cauzele conexate, reclamanții solicită compensarea în bani a concediului de odihnă rămas neefectuat în perioada mandatului de 5 ani în care au desfășurat activitatea de asistent judiciar, drept pe care îl consideră exigibil la momentul încetării de drept a mandatului prin ajungerea la termen. ... 73. Instanțele de trimitere au apreciat că, potrivit art. 100 din Legea nr. 304/2004 și art. 121 din Legea nr. 304/2022, asistenții judiciari sunt numiți în funcție pe o durată de 5 ani (cu posibilitatea de a fi numiți în funcția de asistent judiciar pentru un număr, în principiu, nelimitat de mandate), astfel că există similitudini între acest mandat și contractul individual de muncă pe durată determinată [reglementat de art. 83 lit. h) din Codul muncii], în privința duratei determinate de timp și a încetării de drept a mandatului asistentului judiciar la data expirării termenului de 5 ani pentru care a fost numit în funcție. Art. 146 alin. (3) din Codul muncii concordă cu prevederile art. 2, 4 și 7 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 325/2005 și cu art. 8 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2.430/C din 2006, în sensul că doar în situația în care asistenții judiciari nu își continuă activitatea în cadrul instanțelor judecătorești, ulterior încetării mandatului, se poate discuta despre nașterea dreptului acestora de a primi compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat. ... 74. Instanțele naționale nu au identificat jurisprudență cu privire la chestiunea litigioasă dedusă judecății, două curți de apel formulând opinii teoretice prin care au apreciat că, de principiu, se poate considera că încetarea mandatului unui asistent judiciar la sfârșitul perioadei de 5 ani este echivalentă cu încetarea de drept a unui contract individual de muncă încheiat pe durată determinată, fiind aplicabile normele generale cuprinse în art. 56 alin. (1) lit. i) din Codul muncii. ... 75. Cu toate acestea, într-o opinie s-a arătat că, raportat la dispozițiile art. 8 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2.430/C din 2006, normă specială, derogatorie sub acest aspect de la dreptul comun, nu se poate acorda compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în cazul în care încetarea unui mandat de 5 ani al unui asistent judiciar este urmată de numirea în funcție a acestui asistent judiciar pentru un nou mandat de 5 ani, întrucât textul de lege prevede în mod explicit că se poate acorda compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat „numai în cazul încetării activității asistentului judiciar, în cadrul instanțelor judecătorești“, ipoteză neregăsită în cazul în care asistentul judiciar este numit pentru un nou mandat de 5 ani, deci își continuă activitatea în cadrul instanțelor judecătorești, acesta având dreptul să își efectueze concediul de odihnă neefectuat în timpul noului mandat. ... 76. Opinia în sensul că se poate compensa concediul de odihnă neefectuat la încetarea de drept a mandatului s-a întemeiat pe argumentul potrivit căruia în dreptul român nu există noțiunea de prelungire de plin drept a mandatului (astfel cum dispun normele de drept european în interpretarea C.J.U.E., care a constatat că prelungirea de plin drept a contractului pe durată determinată intră în sfera conceptului de „contracte de muncă pe o perioadă determinată succesive“), astfel că încetarea de drept a mandatului asistentului judiciar produce toate efectele prevăzute de lege, indiferent de situația sa lucrativă ulterioară, opinie în cadrul căreia însă nu s-au făcut trimiteri la normele speciale care stabilesc condițiile de efectuare a concediului de odihnă în cazul asistenților judiciari. ... ...