Decizia ÎCCJ nr. 353/2025 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție XI.1. Asupra admisibilității sesizărilor 95. Admisibilitatea sesizărilor este circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin art. 1 și 2 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență sus-menționate la prevederile Codului de procedură civilă, cu ale cărei dispoziții arată că se completează. ... 96. În lumina acestor prevederi legale, condițiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente: – existența unei cauze în curs de judecată care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; ... – instanța de trimitere să judece cauza în primă instanță ori în calea de atac; ... – sesizarea să privească o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 97. Referitor la prima condiție, se reține că sesizările se circumscriu obiectului de reglementare al ordonanței, întrucât vizează plata drepturilor salariale cuvenite asistentului personal, plătit din fondurile publice. ... 98. Este îndeplinită și condiția potrivit căreia instanța de trimitere să fie legal învestită cu soluționarea cauzei în primă instanță, respectiv în calea de atac a apelului. ... 99. Referitor la cea de-a treia condiție, aceea ca sesizarea să privească o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, se impune a se observa că, potrivit jurisprudenței constante a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, normele speciale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se complinesc cu cele ale dreptului comun, respectiv cu art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, în ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni reale, veritabile de drept care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile, nefiind posibilă învestirea instanței supreme cu lămurirea oricărei probleme de drept subsumate cauzei acțiunii deduse judecății instanței de trimitere. ... 100. Prin urmare, cerința ca dezlegarea problemei de drept să reflecte un anumit grad de dificultate se circumscrie condițiilor de admisibilitate a sesizărilor formulate atât în temeiul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, cât și cel al art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, de vreme ce hotărârea prealabilă își păstrează rațiunea de a fi un mijloc eficient de prevenire a practicii neunitare exclusiv în contextul în care instanțele de trimitere se confruntă cu chestiuni de drept ce au aptitudinea de a constitui izvor al jurisprudenței neunitare, prin caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor în analiză. ... 101. În acest context, rămân valabile cazurile conturate în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sesizat în temeiul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă în care s-a stabilit că nu se verifică condiția dificultății chestiunii de drept, cum ar fi: a) cu privire la claritatea normei, când aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident, încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate; b) când se solicită instanței supreme determinarea chiar a normei juridice aplicabile unui raport juridic, atribut ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență a instanței de judecată; c) când chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită și-a clarificat înțelesul în practica judiciară, din hotărârile cercetate rezultând că normele de drept în discuție au primit, într-o majoritate covârșitoare, aceeași interpretare; d) când pe calea hotărârii prealabile se solicită completarea legii; e) când se solicită lămurirea unor aspecte ce se regăsesc tranșate în jurisprudența constantă și clară a Curții de Justiție a Uniunii Europene (C.J.U.E.), a Curții Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.), a Curții Constituționale ori a Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... 102. Astfel cum s-a precizat în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (a se vedea Decizia nr. 68 din 3 martie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 20 mai 2025), evaluarea dificultății chestiunii de drept nu poate fi disociată de existența unor dezlegări anterioare date de instanța supremă în mecanismele de unificare a practicii judiciare în cazul unor chestiuni asemănătoare, care sunt de natură a oferi instanțelor repere suficiente, inclusiv prin considerente cu caracter de principiu care explicitează nu doar o soluție de admitere, ci și pe una de respingere ca inadmisibilă a sesizării, pentru rezolvarea cauzelor. ... 103. Așadar, chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat cu privire la problema de drept dedusă judecății, în măsura în care există dezlegări asupra unor situații similare, fiind suficientă preluarea raționamentului juridic și aplicarea lui în cauză, acestea constituie repere utile în procesul de interpretare a normei juridice și astfel chestiunea de drept își pierde caracterul dificil, susceptibil de a sta la baza dezvoltării unei jurisprudențe neunitare. ... 104. În prezenta cauză, pentru ca problemele ce constituie obiect al sesizărilor să reprezinte veritabile chestiuni de drept, în coordonatele condiției de admisibilitate menționate anterior, se impune a se verifica dacă normele incidente au un conținut neclar, ambiguu, susceptibil de interpretări diferite și în ce măsură există, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, repere de interpretare care pot fi aplicate mutatis mutandis în ceea ce privește dezlegarea acestora. ... 105. Din această perspectivă se impune o analiză distinctă a întrebărilor ce constituie obiect al sesizărilor conexe. ... 106. Prima problemă [pct. I din Dosarul nr. 2.707/1/2024 și lit. a) din Dosarul nr. 2.297/1/2024] vizează modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 10, 38, 39 din Legea-cadru nr. 153/2017, coroborate cu cele ale legilor anuale de salarizare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2023) și ale actelor normative cu putere infralegală date în aplicarea art. 164 din Codul muncii care stabilesc salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată (Hotărârea Guvernului nr. 1.071/2021, Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2022). Astfel instanța de trimitere întreabă dacă salariul de bază al unui asistent personal se calculează potrivit anexei nr. II Familia ocupațională de funcții bugetare „Sănătate și asistență socială“ din Legea-cadru nr. 153/2017 pct. 3.2 - Salarii de bază pentru personalul de specialitate din instituțiile și unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică, nr. crt. 45 (părinte social, îngrijitor la domiciliu, asistent personal, asistent personal profesionist), nivelul studiilor M, G, caz în care gradația 5 se aplică salariului de bază din anexă sau se aplică salariului minim brut pe țară garantat în plată, în măsura în care acesta din urmă este mai mare decât salariul de bază din anexă sau se calculează conform art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017. ... 107. Similar, în Dosarul conexat nr. 2.977/1/2024, întrebarea vizează interpretarea art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017 coroborat cu cele ale anexei nr. II subcap. 3 pct. 3.2 - Salarii de bază pentru personalul de specialitate din instituțiile și unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică din Legea-cadru nr. 153/2017, cu referire la modalitatea de stabilire a salariului de bază pentru asistenții personali ai persoanelor încadrate în grad de handicap, asistenți angajați în cadrul unităților administrativ-teritoriale, respectiv dacă acesta se calculează prin aplicarea succesivă a gradațiilor de vechime corespunzătoare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată. ... 108. Chestiunea de drept astfel formulată are în vedere necesitatea stabilirii modalității în care dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017 (care a stabilit o procedură etapizată de creștere a salariilor pe perioada 2017-2022, nivelul salariului stabilit pentru anul 2022 fiind menținut și în anii următori), cu distincțiile operate prin legile anuale de salarizare prin care se derogă în mod expres de la art. 12 alin. (2) din lege (a cărui aplicare ar fi permis stabilirea salariului de bază prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în grilele anexă cu suma salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată), se raportează la dispozițiile art. 164 din Codul muncii și ale hotărârilor de guvern date în aplicarea acestui text de lege care stabilesc, anual, suma reprezentând salariul minim brut pe țară garantat în plată. Necesitatea corelării acestor legi a apărut la momentul la care salariul de bază în plată al angajatului, care include și gradațiile corespunzătoare tranșelor de vechime plafonat la nivelul anului 2022, a devenit mai mic decât venitul minim garantat în plată. ... 109. Cu alte cuvinte, problema care se pune este cum se interpretează dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017 care reglementează stabilirea salariului de bază și a gradațiilor prevăzute de art. 10 din lege (calculate la salariul de bază avut la data îndeplinirii condițiilor de trecere în gradație și incluse în acesta) prin raportare la prevederile art. 164 din Codul muncii, ținând cont de intervenția legilor anuale de salarizare prin care se derogă de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017. ... 110. În acest context se impune a analiza dacă Legea-cadru nr. 153/2017 constituie pentru personalul plătit din fondurile publice o normă specială, derogatorie de la dreptul comun în materia salarizării sau dispoziția privind salariul minim brut în plată se aplică cu precădere și stă la baza calculării elementelor salariale prevăzute în Legea-cadru nr. 153/2017, caz în care algoritmul de calcul al salariului de bază brut lunar va fi afectat de dispoziția care îl plafonează la nivelul anului 2022. Este de reținut că nivelul acestuia poate crește ca efect al majorărilor pe care legiuitorul le poate acorda prin legile anuale de salarizare, cum a fost, de exemplu, majorarea de 10% acordată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022. ... 111. Într-o opinie exprimată de instanțe se afirmă că, prioritar, se stabilește salariul de bază (cuantum calculat conform art. 38 din lege în perioada eșalonării, ulterior, conform anexei nr. II la legea-cadru gradația 0 - dacă, pentru categoria socioprofesională respectivă s-a ajuns la nivelul prevăzut pentru anul 2022, căruia i se aplică gradațiile pentru vechimea în muncă), acesta se compară cu venitul minim brut garantat în plată și, dacă este mai mic, se ajustează la nivelul celui din urmă. Consecința aplicării acestui algoritm este aceea că salariile astfel calculate, care depășesc salariul minim garantat, rămân neschimbate, întrucât art. 164 din Codul muncii nu impun corelarea salariilor într-o raportare progresivă, ci doar împiedică acordarea unui salariu mai mic decât acesta, pentru un program normal de muncă. ... 112. Interpretarea astfel propusă șterge diferențele rezultate din acordarea gradațiilor de vechime, pentru cei ce rămân în plată cu salariul de bază ajuns la nivelul anului 2022, dar cu gradații superioare, care se egalizează cu cei care au în plată gradații inferioare, dar al căror salariu de bază s-a ajustat la nivelul celui minim brut în plată pentru anul respectiv. ... 113. Într-o altă opinie, s-a apreciat că dispozițiile hotărârilor de guvern care stabilesc salariul minim brut în plată nu pot fi valorificate în situația personalului salarizat în baza Legii-cadru nr. 153/2017 până la momentul la care va deveni aplicabil art. 12 din aceeași lege, aceasta fiind norma specială care permite luarea în calcul a venitului minim brut pe țară garantat bază a sistemului de salarizare pentru personalul plătit din fonduri publice. În această situație s-a apreciat că Legea-cadru nr. 153/2017 și legile anuale de salarizare constituie norme speciale care limitează salariul de bază la valoarea de pe grila anului 2022 și că legiuitorul a „rostogolit“ salariul în plată din anul 2017 ajustat prin majorări în aplicarea etapizată a legii, conform dispozițiilor tranzitorii ale Legii-cadru nr. 153/2017 cuprinse în art. 38, etapă prelungită și după anul 2022, fără a se realiza punerea în plată de îndată a salarizării rezultate din reîncadrarea în lege, conform art. 39 alin. (2) , decât în cazuri de excepție. ... 114. Este evident că în cauză există jurisprudență și s-au exprimat opinii teoretice divergente asupra textelor de lege menționate, susceptibile a primi o interpretare diferită, ce prefigurează generalizarea unei practici neunitare pe măsură ce majorarea salariului minim brut garantat în plată va duce la extinderea acestei problematici și la nivelul altor categorii socioprofesionale. Din această perspectivă este îndeplinită și condiția existenței unei chestiuni de drept veritabile și dificile asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o procedură de unificare. ... 115. O a doua problemă [pct. II din Dosarul nr. 2.707/1/2024 și lit. b) din Dosarul nr. 2.297/1/2024] vizează interpretarea art. 37 din Legea nr. 448/2006 privind îndreptățirea asistenților personali ai persoanelor încadrate în grad de handicap, asistenți angajați în cadrul unității administrativ-teritoriale, care își desfășoară activitatea la domiciliu, la plata unor sporuri prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, pentru familia ocupațională de funcții bugetare „Sănătate și asistență socială“, respectiv sporul de la 50% până la 75% din salariul de bază pentru condiții periculoase sau vătămătoare prevăzut în anexa nr. 9 pct. I lit. A subpct. 1 sau sporul pentru condiții deosebite de muncă (stres sau risc) prevăzut în anexa nr. 9 pct. V, lit. B subpct. 4. ... 116. În legătură cu această chestiune nu este îndeplinită condiția de admisibilitate privind existența unei veritabile probleme de drept, întrucât problema îndreptățirii asistentului personal la acordarea sporurilor prevăzute în Regulamentul-cadru a fost rezolvată în procedura de unificare a jurisprudenței prin pronunțarea Deciziei nr. 23 din 27 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2024 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 448/2006 și a prevederilor anexei nr. 9 pct. IV lit. A subpct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, că asistentul personal nu beneficiază de sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare. ... 117. În această decizie se reține faptul că anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru are în vedere personalul care lucrează în unități de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale cu sau fără cazare, conform prevederilor art. 14 de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 (paragraful 81). Mențiunea referitoare la categoria de servicii pentru prestarea cărora este prevăzut un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare nu trebuie desprinsă de enunțul principal al reglementării cuprinse în anexa nr. 9 pct. IV lit. A, care permite conturarea locurilor de muncă și a categoriilor de personal beneficiare. În această modalitate, textul complet al reglementării stabilește că de acest spor beneficiază personalul din unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale cu sau fără cazare care își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare în servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilități. Or, în categoria astfel descrisă nu ar putea fi incluși decât asistenții personali profesioniști, în condițiile în care asistenții personali, deși își desfășoară activitatea și sunt remunerați în baza unui contract de muncă, nu lucrează în unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale cu sau fără cazare (paragrafele 86 și 87). Legea specială, care reglementează serviciile destinate protecției persoanelor cu handicap grav, recunoaște în mod expres și autonom categoria asistenților personali, conferindu-i o serie de drepturi în cuprinsul art. 37 din Legea nr. 448/2006, care nu se suprapun în totalitate celor prevăzute la art. 47 din Legea nr. 448/2006 pentru categoria asistenților personali profesioniști. Această diferențiere de tratament legal își are fundamentul în chiar cerințele speciale de calificare impuse asistentului personal profesionist pentru derularea activității potrivit Hotărârii Guvernului nr. 548/2017, care determină așteptări diferite referitoare la calitatea și specializarea muncii efectiv prestate, precum și nevoia de fidelizare a acestora în profesie. Prin urmare, regimul diferit de remunerare își are izvorul în chiar cuprinsul Legii nr. 448/2006, iar o modificare a acestuia nu se poate realiza indirect prin intermediul unei interpretări extinse a unei norme dintr-un act normativ cu forță juridică inferioară adoptat de executiv exclusiv pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale generale referitoare la salarizarea personalului plătit din fonduri publice (paragrafele 89 și 90). ... 118. Urmează a se observa că raționamentul juridic dezvoltat în considerentele Deciziei nr. 23/2023 privind acordarea sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase poate fi preluat și în analiza condițiilor de acordare a sporurilor ce constituie obiect al prezentelor sesizări, întrucât considerentele deciziei analizează raportul juridic specific asistentului personal în raport cu asistentul profesionist angajat în unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică, cu sau fără cazare, în condițiile în care Regulamentul-cadru indică în mod expres locurile de muncă pentru care se acordă sporul și nu poate exceda sau contrazice legea care reglementează activitatea asistenților personali, Legea nr. 448/2006. ... 119. Nu vor fi reținute ca relevante în cauză deciziile nr. 76/2024 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 13 ianuarie 2025) și nr. 106/2025 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 16 mai 2025), pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea unor chestiuni de drept, care au în vedere metodologia de calcul al sporului cu referire la personalul angajat în astfel de unități de asistență socială sau centre, și nu situația asistenților personali. ... 120. Prin urmare, astfel cum s-a menționat anterior, evaluarea dificultății chestiunii de drept nu poate fi disociată de existența unor dezlegări anterioare date de instanța supremă în mecanismele de unificare a practicii judiciare care sunt de natură a oferi instanțelor repere suficiente, care pot fi aplicate mutatis mutandis în soluționarea unei astfel de cauze. ... 121. De altfel, asupra acestui aspect concordă opiniile instanțelor care au aplicat dezlegările din decizia menționată. ... 122. O a treia chestiune de drept (pct. III din Dosarul nr. 2.707/1/2024) este cea prin care se solicită interpretarea dispozițiilor art. 37, art. 42 alin. (4) și art. 43 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 în sensul de a se statua dacă asistentul personal - părinte al persoanei cu handicap are dreptul la plata de ore suplimentare pentru îngrijirea persoanei cu handicap în afara programului de 8h/zi și în zilele de repaus săptămânal ori sărbători legale sau, în cazul unui răspuns negativ, dacă persoana cu handicap are dreptul la indemnizația prevăzută de art. 42 alin. (4) raportat la art. 43 alin. (1) din Legea nr. 448/2006. ... 123. Din analiza răspunsurilor înaintate de instanțele naționale rezultă că interpretarea textelor de lege este unitară, în sensul că asistentul personal nu este îndreptățit la plata orelor suplimentare, față de specificul raportului juridic de muncă. ... 124. În acest sens s-a arătat că asistentul personal trebuie să realizeze planul de îngrijire într-un timp de lucru derulat în medie 8 ore pe zi și maximum 40 de ore pe săptămână. Chiar dacă, potrivit dispozițiilor art. 121 alin. (2) din Codul muncii, orele suplimentare se efectuează la cererea angajatorului, premisele factuale ale întrebării nu vizează o astfel de situație și nici perspectiva compatibilizării dispozițiilor art. 37 (care reglementează drepturile asistentului personal) și ale art. 39 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 (care trimit la dispozițiile Codului muncii doar în privința modalităților și a condițiilor de încheiere, modificare și încetare a contractului individual de muncă al asistentului personal) cu regimul juridic aplicabil orelor suplimentare în conformitate cu Codul muncii, ci situația în care asistentul personal al persoanei încadrate în grad de handicap este un membru de familie care continuă activitatea de îngrijire și după epuizarea timpului de lucru. În acest caz, instanțele au apreciat că îngrijirea acordată în afara timpului de lucru este subsumată obligației de îngrijire datorată reciproc între membrii familiei. ... 125. Raportat la unitatea de interpretare dovedită în cauză, nu i se poate atribui normei juridice reprezentate de art. 37 din Legea nr. 448/2006 un conținut neclar, lacunar sau îndoielnic, motiv pentru care nici în această situație nu este îndeplinită condiția de admisibilitate. ... 126. La rândul său, indemnizația prevăzută de art. 42 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 nu poate fi acordată persoanei cu handicap care a optat pentru un asistent personal, norma citată fiind clară și neechivocă: „Părinții sau, după caz, reprezentanții legali ai copilului cu handicap grav, persoana sau familia care a primit în plasament un copil cu handicap grav, adulții cu handicap grav ori reprezentanții legali ai acestora, cu excepția celor cu handicap vizual grav, pot opta între asistent personal și primirea unei indemnizații lunare.“ ... 127. O a patra chestiune de drept (pct. IV din Dosarul nr. 2.707/1/2024) vizează interpretarea dispozițiilor art. 37 alin. (2) și (3) raportat la art. 43 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 și la art. 26 alin. (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, respectiv dacă indemnizația prevăzută de aceste texte legale pentru situația de absență temporară a asistentului personal (concediu) se acordă în cuantum fix sau proporțional cu numărul de zile de absență a acestuia. ... 128. Și în acest caz norma este clară și nu este susceptibilă de interpretări divergente, în condițiile în care, potrivit art. 37 alin. (2) și (3) din Legea nr. 448/2006, pe perioada absenței temporare a asistentului personal, angajatorul are obligația de a asigura persoanei cu handicap grav un înlocuitor al asistentului personal. În situația în care angajatorul nu poate asigura un înlocuitor al asistentului personal, persoanei cu handicap grav i se acordă indemnizația prevăzută la art. 43 alin. (1) sau găzduirea într-un centru de tip respiro. ... 129. Potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 448/2006, indemnizația lunară este în cuantum egal cu salariul net al asistentului personal gradația 0, stabilit potrivit prevederilor legale care reglementează nivelul de salarizare al personalului plătit din fonduri publice. ... 130. Art. 26 alin. (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 stipulează că indemnizația prevăzută la art. 37 alin. (3) din lege se asigură o singură dată pe an, indiferent dacă asistentul personal efectuează concediul de odihnă în tranșe. ... 131. Or, din coroborarea textelor de lege rezultă că doar în situația efectuării concediului de odihnă de către asistentul personal indemnizația acordată persoanei cu handicap se plătește într-o singură tranșă anuală, rezultând dintr-o interpretare per a contrario că în celelalte situații de absență temporară (de exemplu, concedii medicale, zile libere plătite) nu există nicio interdicție în a se calcula indemnizația proporțional cu numărul zilelor de absență. ... 132. Prin urmare, nu se poate considera că problema de drept necesită o intervenție pe fond, fiind suficientă o interpretare gramaticală și sistematică a textelor de lege. ... 133. În fine, ultima chestiune dedusă analizei [lit. c) din Dosarul nr. 2.297/1/2024 și Dosarul nr. 323/1/2025] vizează interpretarea art. 150 alin. (1) și (2) din Codul muncii prin raportare la art. 14 alin. (1) lit. d) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, în privința stabilirii indemnizației de concediu pentru asistenții personali ai persoanelor încadrate în grad de handicap, respectiv dacă indemnizația trebuie să cuprindă toate sporurile permanente, inclusiv indemnizația de hrană, și dacă trebuie să includă sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare prevăzut de pct. IV lit. A subpct. 2 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru, de care aceștia au beneficiat în perioada de activitate, în condițiile în care, deși nereglementat legal pentru categoria asistenților personali, acest spor a fost recunoscut de către angajator, cu caracter permanent, prin contractul individual de muncă și efectiv acordat în perioada de activitate. ... 134. Și în această situație a fost dezvoltată jurisprudență în procedura de unificare a practicii judiciare care poate fi aplicată în raționamentul judiciar necesar soluționării cauzelor având acest obiect. ... 135. Astfel, un prim reper jurisprudențial îl reprezintă Decizia nr. 13/2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1052 din 21 octombrie 2024), prin care s-a statuat că indemnizația de hrană reglementată de art. 18 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu intră în baza de calcul al indemnizației de concediu de odihnă cuvenite personalului contractual plătit din fonduri publice și funcționarilor publici. ... 136. De asemenea, în privința criteriilor în funcție de care se stabilesc sporurile permanente care intră în baza de calcul al indemnizației pentru concediul de odihnă, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 23/2021 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 20 ianuarie 2022) - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, precum și Decizia nr. 46 din 19 iunie 2023 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 24 iulie 2023) - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 137. Referitor la ultima teză din sesizare, respectiv introducerea în baza de calcul al indemnizației de concediu a unui spor care nu are bază legală (sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare prevăzut de pct. IV lit. A subpct. 2 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru, care nu se cuvine asistenților personali, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 23/2023), sunt de reținut dezlegările date în jurisprudența de unificare care afirmă că persoanele care nu se găsesc în situația premisă a unei dispoziții legale nu pot beneficia de aceasta, principiul egalității neputând opera în favoarea lor împotriva sensului și scopului normei, cu atât mai mult cu cât aceste persoane nu se pot prevala de existența unor atari hotărâri judecătorești pentru a obține un drept salarial cu privire la care s-a statuat cu caracter obligatoriu în sens contrar printr-o decizie pronunțată în cadrul unui instrument de unificare a practicii (deciziile nr. 80/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024, și nr. 40/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1017 din 11 octombrie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept). ... 138. Prin urmare, revine instanțelor de trimitere obligația de a decela asupra izvorului legal și a caracterului permanent al sporurilor (în situațiile ce excedează celor ce au constituit obiect al statuărilor explicite în mecanismele de unificare), pentru a statua care dintre acestea intră în baza de calcul al indemnizației pentru concediul de odihnă. ... ... XI.2. Asupra fondului cauzei referitor la prima problemă cuprinsă în sesizare 139. Astfel cum s-a arătat cu ocazia analizei condițiilor de admisibilitate, chestiunea ce necesită o dezlegare pe fondul cauzei vizează modalitatea de armonizare a Codului muncii cu dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017 și cele ale legilor anuale care dispun asupra modalității de aplicare a acesteia. Se solicită a se lămuri modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 10, 38 și 39 din Legea-cadru nr. 153/2017, prin raportare la anexa nr. II pct. 3.2 nr. crt. 45 (unde este menționată categoria socioprofesională a asistentului personal) și la prevederile legilor anuale de salarizare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2023), în condițiile aplicării, în conformitate cu art. 164 din Codul muncii, a hotărârilor Guvernului care stabilesc anual salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată (Hotărârea Guvernului nr. 1.071/2021, Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2022, Hotărârea Guvernului nr. 900/2023), în situația în care salariul de bază în plată al asistentului personal, care include și gradația de vechime în muncă, a devenit mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată. ... 140. Este de menționat că, potrivit art. 41 alin. (2) din Constituția României - „Munca și protecția socială a muncii“: „Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege.“ ... 141. Potrivit art. 160 din Codul muncii, salariul de bază reprezintă componenta fixă a remunerației brute plătite unui salariat, în care nu sunt incluse sporurile, indemnizațiile și alte adaosuri, salariul de bază minim brut reprezintă suma minimă la care are dreptul salariatul pentru munca prestată, iar salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată reprezintă suma stabilită anual prin hotărâre a Guvernului, în condițiile art. 164, corespunzătoare programului normal de muncă, în scopul îmbunătățirii condițiilor de trai și de muncă, în special a gradului de adecvare a salariului minim, în vederea asigurării unui nivel de trai decent. ... 142. Prevederile art. 164 din Codul muncii instituie obligația pentru angajatori de a nu negocia și stabili salarii de bază brute sub valoarea salariului de bază minim brut orar; de asemenea, prin hotărâre a Guvernului sau negocieri colective nu pot fi stabilite salarii minime brute sub valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată; toate drepturile și obligațiile stabilite, potrivit legii, prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se determină utilizând nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, iar angajatorii sunt obligați să garanteze în plată salariaților un salariu de bază brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut prevăzut la art. 160 alin. (3) din același cod. ... 143. Curtea Constituțională a reținut în Decizia nr. 545/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 2 iulie 2012, în privința art. 47, că „nivelul de trai decent este un concept relativ, ceea ce înseamnă că, în stabilirea sau definirea acestuia, legiuitorul are un rol preponderent în funcție de capacitatea economică și financiară a țării; or, salariile plătite din fonduri publice respectă un atare nivel, ele neputând coborî sub salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată (referindu-se la Legea nr. 285/2010, Legea nr. 118/2010 și hotărârile de Guvern pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată aferente acelei perioade s.n.) (...) fiind deci, de principiu, superioare din punctul de vedere al cuantumului acestui nivel apreciat ca minim al decenței în privința cuantumului salariilor“. ... 144. Rezultă din textele de lege menționate faptul că, în raporturile juridice de muncă guvernate de Codul muncii, angajatorii sunt obligați să stabilească un nivel al salariului de bază brut al angajaților care să nu fie mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată. ... 145. Legea-cadru nr. 153/2017 vizează doar o categorie de angajați, și anume pe cea a personalului plătit din fondurile publice. Deși prin art. 12 alin. (2) se instituie obligația de a utiliza venitul brut minim garantat în plată ca bază 0 în stabilirea salariilor (începând cu anul 2023, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție și indemnizațiile de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare), potrivit dispozițiilor art. 38, în perioada de aplicare etapizată a legii, 2017-2022, dar și ulterior anului 2022, prin legile anuale de salarizare, a fost prorogată aplicarea art. 12 alin. (2) din legea-cadru, salariile de bază rămânând plafonate la nivelul anului anterior sau primind o majorare într-un procent prevăzut în legea anuală, distinctă de algoritmul de calcul prevăzut în legea-cadru și fără a se depăși nivelul prevăzut pentru anul 2022. ... 146. Potrivit definiției legale conținute în art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcției, gradului/treptei profesionale, gradației, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX. ... 147. Necorelarea legislativă ce necesită interpretarea normelor juridice aplicabile a apărut în momentul în care, la nivelul unei categorii socioprofesionale cum este cea a asistenților personali, salariul minim brut pe țară garantat în plată a devenit mai mare decât salariul de bază calculat conform Legii-cadru nr. 153/2017 pentru o anumită vechime. ... 148. Întrucât legile anuale de salarizare derogă de la dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, în perioada de temporizare a aplicării acestei legi-cadru salariul de bază nu se stabilește pornind de la un salariu minim brut pe țară garantat în plată la care se aplică gradațiile și, ulterior, majorările, ci este reprezentat de cuantumul în plată în anul anterior care include gradațiile corespunzătoare vechimii în muncă, căruia i se aplică majorările stabilite prin legile anuale de salarizare, potrivit dispozițiilor acestora, plafonat fiind la valoarea nominală a anului 2022. ... 149. Nu se poate considera că legea-cadru este o lege specială, derogatorie de la dreptul comun, astfel că personalului plătit din fondurile publice nu i se aplică prevederile art. 164 din Codul muncii, ci, exclusiv, dispozițiile legii-cadru și ale legilor anuale de salarizare, întrucât, pentru a reține o astfel de interpretare, ar fi trebuit ca legiuitorul să deroge în mod expres de la prevederile art. 164 din Codul muncii, înlăturând de la aplicare, pentru personalul plătit din fondurile publice, acest text de lege. ... 150. Astfel cum s-a susținut și în opinia specialiștilor care au răspuns solicitării Înaltei Curți de Casație și Justiție de a-și exprima un punct de vedere asupra interpretării dispozițiilor menționate, dispozițiile art. 164 din Codul muncii reprezintă o normă general obligatorie aplicabilă tuturor raporturilor de muncă. ... 151. Lipsa unei derogări exprese în acest sens impune concluzia că dispozițiile art. 164 din Codul muncii se aplică și sistemului bugetar, caz în care salariul de bază brut al personalului plătit din fonduri publice corespunzător unei anumite vechimi în muncă nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în raport cu care se vor calcula celelalte elemente salariale. ... 152. Urmează a se avea în vedere și faptul că, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale legilor anuale de salarizare ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2023), începând cu anul 2018, salariul de bază brut lunar a fost majorat, cu observația că normele tranzitorii s-au raportat la nivelul aferent anului 2022. Această dispoziție se aplică și personalului angajat în perioada de aplicare etapizată a Legii-cadru nr. 153/2017, salarizat la nivelul stabilit pentru funcții similare, potrivit art. 39 alin. (1) , text de lege la care se face trimitere în sesizarea inițială. ... 153. În acest context, plecând de la premisa că salariul de bază pentru o anumită vechime în muncă, calculat conform Legii-cadru nr. 153/2017 și legilor anuale privind salarizarea personalului bugetar, nu trebuie să fie mai mic decât salariul minim brut pe țară garantat în plată, în mecanismul de stabilire a salariului în plată, cele două niveluri urmează a se supune unui proces de comparare. Dacă salariul de bază în plată care include și gradația corespunzătoare vechimii în muncă este în cuantum mai mic decât salariul minim brut pe țară garantat în plată, se majorează până la concurența acestuia din urmă, indiferent de gradația corespunzătoare vechimii în muncă. ... 154. Consecința aplicării acestui algoritm este aceea că salariile astfel calculate, ce depășesc salariul minim brut pe țară garantat în plată, rămân neschimbate, întrucât dispozițiile art. 164 din Codul muncii împiedică doar acordarea unui salariu mai mic decât acesta, pentru un program normal de muncă. Însă aplicarea coroborată a textelor de lege menționate poate avea ca efect înlăturarea diferențelor salariale rezultate prin nevalorificarea unei gradații superioare între salariații cu vechimi diferite, pe măsură ce salariul minim brut garantat în plată va crește. ... 155. Această interpretare ține cont de principiul protecției sociale, astfel cum este definit în art. 160 alin. (4) din Codul muncii și interpretat de Curtea Constituțională în Decizia nr. 545/2012, în sensul că salariile plătite din fonduri publice nu pot coborî sub salariul minim brut garantat în plată. Totodată, respectă principiul sustenabilității financiare, astfel cum este reglementat de art. 6 lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat, stabilite în condițiile legii, egalizarea salariilor între gradații neputând fi asociată încălcării unui alt principiu cu forță juridică egală celui enunțat anterior, care să instituie obligativitatea menținerii diferențierii salariale rezultând din acordarea gradației, ci doar a algoritmului de calcul prevăzut de lege, situație ce nu va putea fi readusă în parametrii inițiali decât prin intervenția legiuitorului. ... ... ...