Decizia CCR nr. 18/2017Paragraful 17

Pe de altă parte, argumentul pe care se fundamentează soluţia în opinia majoritară, potrivit căruia dispoziţiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală creează un tratament discriminatoriu pentru inculpatul, persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente din cauza în care judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecăţii după ce a constatat că nu s-au formulat cereri şi excepţii şi nici nu a ridicat din oficiu excepţii, faţă de părţile şi persoanele vătămate rămase la rândul lor în pasivitate în acele cauze penale în care judecătorul de cameră preliminară a ridicat, din oficiu, excepţii sau au fost formulate cereri şi excepţii de către un alt participant în proces decât contestatorul, nu poate fi reţinut. Astfel, „discriminarea“ constatată de Curte este una strict conjuncturală, fiind rezultatul comparării a două cauze penale distincte, în care părţile, procurorul, persoana vătămată sau instanţa, din oficiu, îşi exercită diferit drepturile procesuale, adoptând conduita procesuală corespunzătoare cauzei, împrejurare în funcţie de care se stabileşte cadrul procesual specific. În mod obiectiv şi rezonabil, comportamentul activ al cel puţin unuia dintre participanţii la procesul penal în privinţa exercitării drepturilor procesuale puse la dispoziţie de lege, cu consecinţa determinării unui anumit curs al procesului, plasează părţile din respectivul proces penal, procurorul sau persoana vătămată în situaţii diferite faţă de participanţii la procesul penal desfăşurat într-o altă cauză, care au rămas în pasivitate. Opţiunea pentru o anumită conduită procesuală, în sensul exercitării sau nu a drepturilor procesuale, constituie o problemă exclusivă de aplicare a legii şi nu poate constitui o sursă de discriminare între persoanele în cauză, care să poată fi sancţionată de Curtea Constituţională. Tratamentul diferit stabilit de lege este urmarea situaţiilor diferite în care participanţii la procesul penal se situează ca efect al atitudinii active sau pasive în cadrul procedurilor pendinte, iar nu consecinţa unei opţiuni a legiuitorului, transpusă în norma procedurală, care să poată fi supusă controlului de constituţionalitate.