Decizia CCR nr. 17/2017Punctul 6

6. Avocatul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 215^1 alin. (6) din Codul de procedură penală, apreciază că acestea sunt neconstituţionale deoarece durata maximă a controlului judiciar este stabilită de legiuitor doar prin raportare la gravitatea infracţiunii reţinute. În susţinerea acestor argumente invocă Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 15 decembrie 2016, pronunţată în Cauza Ignatov împotriva Ucrainei. Referitor la dispoziţiile art. 213 din Codul de procedură penală, apreciază că şi acestea sunt neconstituţionale. În acest sens, face referire la Decizia nr. 25 din 2 iunie 2008 pentru examinarea recursului în interesul legii, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluţionat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate. Apreciază că dispoziţiile de lege sunt neconstituţionale deoarece nu reglementează un termen în care trebuie soluţionată plângerea împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat măsura controlului judiciar, ajungându-se la situaţia în care aceasta este soluţionată după expirarea termenului pentru care măsura a fost dispusă. ...